Calatorind spre Orasul Interzis: Beijing

Daca te gandesti la Beijing doar prin prisma imaginilor cu revolutionarii maoisti, imbracati in tunici rosii, care isi fac procesiunile prin piata Tiananmen atunci ar fi bine sa citesti cu atentie cele ce urmeaza si sa iti rezervi, cat mai curand, un bilet de avion spre China.

Beijing-ul a trecut impreuna cu restul lumii in noul mileniu, iar tineretul chinez l-a uitat de mult pe Mao si prefera MTV-ul. Sloganurile retorice ale revolutiei culturale, promovate de comunisti, au fost inlocuite de fraze scurte intr-o engleza macelarita transpusa pe tricouri ieftine (contrafacute, doar ne aflam in Patria Mama a tuturor falsurilor), iar turistii si localnicii deja nu mai pot fi distinsi, asa cum se petrecea odata.

China se dezvolta lent, iar liderii sai nu inteleg nevoia de exprimare libera sau macar de progres. Partidul Comunist Chinez pierde din sustinerea pe care o avea mai ales dupa episodul sangeros din primavara, atunci cand revolta calugarilor tibetani a fost reprimata violent. Presa internationala a relatat pe larg toate evenimentele, iar apoi a tras un important semnal de alarma atunci cand jurnalistii au fost opriti de la a-si face meseria in timpul Olimpiadei.

Comunistii nu inteleg ce inseamna sa fii liber si nici macar chinezii nu stiu ce ar putea insemna, dar incet, incet, lucrurile in Beijing se schimba. Orasul s-a dezvoltat enorm in ultima decada, devenind un adevarat furnicar in care locuiesc nu mai putin de 16 milioane de oameni (legal!). Asta inseamna populatia Bucurestiului de aproape 8 ori.

Dezvoltarea capitalei chineze nu s-a oprit doar la numarul de locuitori. In Beijing se construieste cu frenezie. Case, apartamente, cladiri, stadioane, sosele, autostrazi, arene sportive si parcuri apar aproape peste noapte. Surprinzator este ca Beijingul ramane un epicentru de traditii pastrand cu sfintenie comori de aproape 2.000 de ani.