Timp liberSavoir VivreFara sortReţete de trecut prin viaţăReţete de trecut prin viaţă
Fara sort
Între două îmbucături şi o gură de cafea, dimineaţa îmi place să includ şi puţină lectură light. Nu de alta, dar în ceaţa zorilor mi se pare că într-o zi voi avea şi eu o casă de câteva sute de metri pătraţi, în care să încapă un dressing cât toate zilele, plin de pantofi în culori neinventate încă.
Chiar zilele trecute, pe când treceam în revistă obsesiile mele pentru mobilierul lui Charles Eames, parfumurile diafane, pantofii decupaţi…şi putem să continuăm aşa câteva ore în şir, dar riscăm să murim de epuizare…ei bine, zilele trecute mi-am dat seama că nu există nimic mai şic decât reţetarele.
Oamenii au facut reţete pentru orice: cum să-ţi decorezi casa cu gust în 5 paşi, cum să-ţi recapeţi iubitul din 7 mişcări, cum să revigorezi viaţa de cuplu folosind 9 ingrediente magice. Iar mie, deşi nu am avut nimic roz când toata lumea se transformase într-o cutie de bomboane fondante, îmi place să cred că mă ţin de trend ca scaiul de mioară. Drept urmare, am pus pe listă o serie de reguli pe care le încalc cu religiozitate. Prima parte a ritualului de penitenţă va fi să le strig în gura mare.
Nu porni la cumpărături cu burta goală şi portofelul plin…
Mă aşez umilă în genunchi şi-mi recunosc neputinţa. Oricât am încercat, nu am reuşit niciodată să-mi coordonez stomacul cu necesitatea sau cheful de cumpărături. Nu ştiu unde mi-a fost capul în momentul în care am plecat de la birou acompaniată de ghiorăit de maţe şi m-am oprit direct în primul fast-food care mi-a ieşit în cale.
Fii oricând disponibilă pentru el…dacă nu eşti tu, se va găsi alta!
Mărturisesc ruşinată că aici am greşit deliberat, programatic, cu încăpăţânarea unui catâr ce trebuie să treacă podul de frânghii şi scânduri dintre două stânci abrupte. Nu vreau să înţeleagă nimeni greşit. Nu am făcut întotdeauna ce am avut chef, fără să tin cont de părerea jumătăţii. Nu mi-am strigat sfidător independenţa si nu s-a ajuns la război în caz de trecere abuzivă a unor graniţe invizibile. Am insistat totuşi să-mi păstrez hachiţele prin preajmă. Sunt ale mele, le strâng de multa vreme şi-mi sunt la fel de dragi ca şi ideea de NOI.
Nu lăsa lumea să vadă cum eşti tu pe dinăuntru! Fii mereu strălucitoare şi sexy!
Din păcate am dat şi aici cu oiştea-n gard. Uneori reacţionez tare urât când sunt părăsită ori minţită, când plouă câte o săptămână şi un bădăran cu 4×4 îmi stropeşte strălucirea, sau când sunt nefericită si nu reuşesc să aflu pricina. Atunci mă transform într-un monstru cu 4 capete şi venin în limbă. Şi cum nu s-a văzut balaur subtil ori muma zmeilor cu abilităţi de fofilare, muritorii de rând dispar ca potârnichile…În ceea ce priveşte carcasa sexy, pot spune că are zile bune – cu zâmbet larg, ochi strălucitori şi nas în vânt sau zile rele – cu negură-n priviri, umeri căzuţi şi fuste lălâi.
N-o să închei lista aici. O las deschisă pentru toţi cei care n-au un hol spaţios şi primitor, pentru cei ce nu se pot mândri cu o căsnicie reuşită sau un divorţ amiabil şi pentru toţi cei care au mototolit reţeta şi-au aruncat-o la gunoi…
