Timp liberJurnalul UtilizatoruluiPreviziunile – mit sau realitate?Previziunile – mit sau realitate?
Jurnalul Utilizatorului
Previziunile apar pe neaşteptate şi ne surprind prin misterul şi fantasticul care le caracterizeaza. De cele mai multe ori nu ne putem explica prin argumente rationale acest complex de imagini care iau forma unei premonitii sau previziuni. Majoritatea oamenilor sunt de parere ca toate lucrurile care ni se intampla au un scop anume. Exista fenomene care ne uimesc şi care ne influenteaza fie intr-un mod pozitiv, fie negativ si de asemenea ne indeamna sa reflectam asupra sentimentelor si perceptiei noastre asupra vietii.
Ne-am privit ochi in ochi si bucuria mea s-a contopit cu puritatea ta. Fiinta mea s-a confundat cu iluzia imaginii tale care a contrazis timpul supus tie, ingerul meu. Fara cuvinte, viata a intrat intr-o stare de levitatie instinctiva. Inima ta inaripata a coborat feeric in trupul inimii mele pentru a-mi desavarsii fiinta. Soarele s-a refugiat in ochii tai si razele lui m-au sagetat in zborul lor, insuflandu-mi aspiratiile catre lumea primitoare a limpezimii tale. Cerul si-a deschis aripile odata cu naruirea zorilor creand o lume paralela a realitatii. Emotia vietii s-a prelins sugrumata de stralucire culminand cu imortalizarea prin amintire. O amintire incrustata in imaterialul suflet.
In soarele naiv de primavara retraiesc o dimineata pe pamant de fiecare data altfel, mai intens ca in urma unei calatorii sub sceptrul iluziei. Pas cu pas neatingand pamantul il descopar senzorial fara explicatii stiintifice si in contradictie cu trecutul. Ca o frunza smulsa timpuriu de vantul necrutator, ca o floare sub povara zapezii ratacesc printr-un lan de stralucire si imi impun cu incapatanare ideea de realitate.
Imi tot pun intrebarea daca nu cumva cele doua lumi se confunda sau daca totul este o utopie. Ingerul din visul meu pare a se fi reincarnat in fiecare strop de viata, in fiecare miscare a primaverii, in fiecare fior. O mare de intrebari cu raspunsuri subiective si relative imi incetoseaza dorintele nascute dintr-un strop de minune, caci numai atat am simtit, atat mi-a fost dat sa traiesc, un fragment de univers.
Cu totii ne pierdem in fascicula de lumina si nu cautam iesirea. O poarta mereu inchisa, dincolo de care nu e decat infinitul pe care nu-l putem percepe. Si daca pasesti dincolo gasesti la intoarcere o alta lume decat cea pe care ai lasat-o in urma, o poti atinge, mirosi, simti, o picatura a lumii vii. Sa pastrezi in amintire aceasta lume, sa nu uiti drumul de intoarcere, sa nu te ratacesti in neant, sa ramai ancorat in lumea apusa macar in amintire, impotriva timpului care ofileste viata, sa transformam amintirile in viziuni care se nasc din vise si sperante.
Cristalizarea idealurilor nu trebuie sa ramana doar in imaginatie ci trebuie sa se materializeze prin construirea puntii dintre cele doua lumi paralele, prin transformarea vietii intr-o calatorie fara margini si fara indoiala care nu ne lasa sa deschidem poarta ferecata de teama.
Previziunile sunt constructii ale subconstientului si conexiuni inedite ale psihicului fiintei umane si trezesc in noi ganduri cu care nu ne confruntam de obicei, sentimente pe care nu le traim decat in clipele cele mai pretioase ale vietii.
Autor: Brindusa Cirlan
