Timp liberJurnalul UtilizatoruluiPreviziunile – mit sau realitate?Previziunile – mit sau realitate?
Jurnalul Utilizatorului
Previziunile apar pe neaşteptate şi ne surprind prin misterul şi fantasticul care le caracterizeaza. De cele mai multe ori nu ne putem explica prin argumente rationale acest complex de imagini care iau forma unei premonitii sau previziuni. Majoritatea oamenilor sunt de parere ca toate lucrurile care ni se intampla au un scop anume. Exista fenomene care ne uimesc şi care ne influenteaza fie intr-un mod pozitiv, fie negativ si de asemenea ne indeamna sa reflectam asupra sentimentelor si perceptiei noastre asupra vietii.
Subconstientul transmite semnale pe care noi le percepem diferit, in functie de cat de constienti suntem de trairile si gandurile noastre cele mai ascunse. Cu cat cercetam si analizam adancurile propriei noastre fiinte, dobandim acea intelepciune care ne deschide calea spre adevarul abstract despre care se discuta frecvent. Raspunsurile la intrebarile noastre se afla insa la fiecare dintre noi. Voi reda sentimentele si trairile mele care m-au invaluit pe neasteptate si carora la vremea respectiva le-am dat o forma, materializandu-le prin cuvintele reproduse in cele ce urmeaza…
Iluzia ingerului meu la granita dintre zi si noapte
Cerul s-a prabusit parca peste lumea sufletului meu capturandu-l in aparenta ireversibila. Razele neguroase ale felinarelor se imbulzesc printre crengile pustiite de frunze incercand sa-mi smulga cu ghearele inima care cauta claritatea si puritatea soarelui. Putin a fost sa nu ma inec in haosul aerului greu de o umezeala ce insufla fiori reci, pe care insa lumina vietii ii spulbera cu ultimele sperante.
Lumina oarba nu mai percepea zumzaitul vioi al vietii sub razele crude ale soarelui. Aripile cerului trase ca o cortina, ca o pleoapa lenesa, intimidau izvorul de lumina dorit atat de mult de sufletul meu insetat. Lumina selenara inca topita in aer, ingheta fiorii vietii, transformandu-i in feerici fulgi de zapada. Atat de vulnerabili, fulgii ingheata firea lumii. Doar ochii mei indraznesc sa-i cuprinda intr-un tablou viu care se creioneaza doar in amintirea mea. Umbrele dispersate de gheata, fulgii jucausi, nasc iluzii in iluzii aruncand cheia luciditatii in nemarginire.
Traind cu iluzia ca existi, trupul inimii mele a simtit fiorul dorintei de a pasi in alt univers, in care atingerea ireala a fiintei tale, sa spulbere cu gandul granita care ma desparte de tine. Cristale de lumina insufletite picura din aureola lacrimilor bucuriei tale. Izvorul nesecat al dorintelor mele confera naturalete senzatiilor inocente, apropiindu-ne iluzoriu. In umbra visului, intr-o semiobscuritate a dorintelor ostenite de asteptarea constienta a aparitiei tale, ochii tai si-au scufundat lacrimile in ochii mei.
Suferind de lumina dulce si plapanda a maretiei tale, suspine nehotarate m-au alinat la marginea prapastiei bucuriei si sentimentului despartirii premature. Simteam anticipat ca o sa ma infiori pe aripile unei adieri reci de vant si ca o sa pleci. As fi vrut sa-mi dai ragaz sa te inchid in dorintele mele dar tu m-ai facut sa ma simt neputincioasa in lumina si stralucirea infloririi tale. Sperantele abia imbobocite s-au dispersat in petale ofilite. Focul contemplarii tale s-a stins printre ramurile sufletului meu.
