Optimismul este o atitudine

Stiti povestile despre oamenii care vad numai ce vor sa vada si aud numai ce vor sa auda? Ori jumatatea plina a paharului, ori jumatatea goala! E simplu. Ei, eu ma declar mandra ca ma numar printer cei care vad partea plina a paharului. Daca vreti, puteti spune ca mi-am pus ochelari de cal cu buna intentie, pentru a nu ma intina cu toate rautatile lumii.

Optimismul imi da incredere in oameni, si tot optimismul imi da incredere in fortele mele interioare.

Pentru ca optimismul izvoraste din resursele mele interioare, la fel cu tot el izvoraste din resursele interioare ale fiecarui om. Si sunt convinsa ca toti oamenii au resurse interioare foarte bogate. Asa ca fiecare poate si este un optimist. Un optimist fatis sau unul mai voalat, dar tot un optimist este.

Fericirea izvoraste din optimism

De ce spun asta? Pentru ca este adevarat! Si e perfect logic. A-ti vazut vreodata un pesimist cu adevarat fericit? Nu prea cred.

A fi optimist inseamna a accepta cu inima curata tot ce are viata a-ti oferi: iubire, prietenie, incredere, dar si obstacole, deziluzii, tragedii. Pe care le poti depasi mult mai usor daca privesti viata cu zambetul pe buze. Asta este ceea ce face diferenta dintre un pesimist si un optimist.

Sa fii optimist inseamna sa stii sa iti colorezi viata in mii si mii de culori vibrante in fiecare zi si in fiecare ora.

De fapt, este certificat faptul ca oamenii optimisti traiesc mult mai mult decat cei care se declara pesimisti. De ce credeti oare? Pentru ca pesimisti se lasa coplesiti de problemele zilnice, care sunt mai grave sau mai putin, nu isi ofera ragaz pentru relaxare, stiind ca au atatea obstacole care stau in calea fericirii lor.

Pe cand, a fi fericit, si pentru a atinge fericirea completa si sincera, inseamna, in primul rand, a fi optimist. A fi optimist in legatura cu viata in general, a fi optimist in legatura cu casa visurilor tale, cu familia, prietenii, iubitul, copii, prietenii. Daca esti optimist si inlaturi gindurile negre, care cu atata incapatanare vor sa iti macine creierul, vei vedea cum toate fortele universului vor conlucra pentru ca viata ta sa fie atit de senina si frumoasa pe cat ti-o imaginezi tu.

Ca toate celelalte elemente, si optimismul se invata, se educa, se cizeleaza, pana a putea fi parte integranta a vietii de zi cu zi pentru fiecare dintre noi. Toata viata mi-am ghidat-o dupa principiul optimismului si sunt convinsa ca nu o sa ma schimb. Pentru ca nu vreau. Imi place sa fiu optimista. Asta nu inseamna ca nu am avut partea mea de greutati, de lucruri rele, de meschinarii, de perioade de scadere brusca a optimismului meu. Dar nu mi l-am pierdut! Este cu mine, este al meu!

Asa ca va rog, dati-va seama de faptul ca a va gandi optimist chiar are puterea de a va schimba viata!

Credinta optimismului

Voltaire a descris optimismul ca fiind “ Furia de a sustine ca totul e bine, cand iti merge rau”. Politica asta este exceptionala ori de cate ori vrei sa privesti un anumit obstacol ca pe o posibilitate. Ca pe o oportunitate. Pentru a gasi o solutie cat mai rapid. Si a gasi cea mai buna solutie. Pentru ca optimismul este credinta ca totul poate fi rezolvat, mai devreme sau mai tarziu, ca universul te va ajuta intr-un mod surprinzator.

Va impartasesc un citat al uni autor al zilelor noastre care mi se pare ca descrie perfect acest ideal. “ Optimismul este o primavara in miez de iarna”. Se si asorteaza un pic cu anotimpul de afara. Din punctul meu de vedere, acest citat se plieaza foarte bine pe conceptia ca optimismul este contagios. Nu credeti? Doar alaturati o persoana vesela si plina de viata, optimista in fortele ei unui grup de oameni ingrijorati si cu fete posomorate, si veti vedea cum, chiar si daca doar pe durata reuniunii, acesta imprastie in jurul sau caldura, veselie, zambete.

La final, va las las sa reflectati laceea ce a spus Hery Ford: “Indiferent daca crezi ca poti sau nu poti……oricum aveti dreptate. “ Asa ca eu va spun, trebuie sa credeti ca sunteti optimisti. Valorificati-va optimistul din voi!

PS: Cati dintre voi sunteti optimisti?

Articol scris de: Ghimpeanu Andreea