Magia zapezii de altadata

Si atunci nu poti sa nu te intrebi. Unde sunt iernile de altadata, cele care ne ofereau caldura in suflet, chiar daca afara era un ger napraznic? Poate numai pe la munte… cum nu toata lumea traieste acolo sus, trebuie sa ne conformam si sa facem apel, din ce in ce mai des, la dulceata amintirilor din copilarie. Unde nametii de zapada stralucitoare si pufoasa erau in fiecare iarna, unde predomina mirosul dulce si inghetat al omatului proaspat asternut, unde obrajii rosii de la vantul jucaus erau cea mai mare lauda.

Vremurile se schimba, iernile se schimba. Noi traim aceasta schimbare si ni se face din ce in ce mai dor de magia aceea perfecta, a unui peisaj de iarna alb imaculat, a pomilor protejati de catreneaua jucausa, a sunetului pasilor nostri pe zapada deasa si scanteietoare.

Puritatea din noi vine de la zapada

Puritatea zapezii reinvie toate amintirile dulci ale copilariei, toate jocurile ei minunate, ne readuce din gandul copilariei trecute mirosul focului din soba pe cand privesti prin geamul inghetat cum afara se joaca nestingherite buchete imense de fulgi de nea. Sunt convinsa ca puritatea decorului hibernal aminteste de propria noastra puritate. De puritatea omenirii intregi.

Misticii par sa fie de acord cu faptul ca tot ce exista in univers pe plan fizic ar trebui sa aiba o echivalenta in planul spiritual. Asa cum se intampla cu lacrimile umane care exprima o paleta intreaga de simtaminte, asa si fenomenele fizice, meteorologice, sunt o reprezentare a universului spiritual. Zapada este un mesaj divin care ne este adresat si pe care il receptam, captam, primim in functie de starea noastra emotionala, la un moment dat.

Spre exemplu, de fiecare data cand ninge, eu simt o anumita purificare pe care nu pot sa mi-o explic… Imi place extraordinar de mult ca afara este atat de rece incat imi ingheata nasul ca al renului Rudolf al lui Mos Craciun, ca mi se inrosesc atat de tare obrajii ca unei pustoaice rusinate de cate o nazbatie infaptuita sau de catre avansurile unui baiat simpatic, imi place sa ma imbrac gros cu manusi si fular, ador vijelia necrutatoare si ceata imbacsita care se lasa, ninsoarea si sunetul si parfumul inghetat al zapezii cand calc pe covorul ei alb, aroma rece care imi umple plamanii imi da chef de viata, dar, mai ales, iubesc noptile acelea albe si luminoase in care plapuma pufoasa a omatului si si cea a cerului limpede se contopesc.

Zapada este purificarea lumii

Fenomenul zapezii este interpretat in felurite moduri in functie de domeniul care il cerceteaza : meteorologie, fizica, chimie. Dar mai sunt si cei care accepta ca apa, in toate formele ei chimice, inseamna o infinitate de posibilitati : origine a vietii, purificare, regenerare, curatire a sufletului, a trupului, a mintii! Asta trebuie sa intelegem noi, ca zapada ne este trimisa de catre puterile divine pentru a ne purifica, a ne inalta spiritual.

Ceea ce nu stie toata lumea este ca prin caderea ei silentioasa, dar rece si calda in acelasi timp, zapada gingasa ne invata ca in viata avem nevoie de gentilete, candoare, caldura. Zapada proaspata este alcatuita din pana la 95% aer, ceea ce o transforma intr-un foarte bun izolator termic, iar fiecare fulg de nea este format din aproximativ 100 de cristale de gheata.

Nu pot sa ma aduc vorba despre zapada, fara sa nu fac conexiunea cu sarbatorile de iarna, cu Mosii plini de cadouri, de finalul de an. Pe langa imaginea peisajului de iarna, cu feeria zapezii, cu puritatea si magia fiecarui fulg de nea asemenea unui mic ingeras, cu caldura, lumina si patima lemnelor trosnind in soba, cu figurile reprezentative ale Domnului Iisus Hrisos, dar si pe cea a lui Mos Craciun, inevitabil ma gandesc si la traditiile noastre unice romanesti : colindatorii zgribuliti inotand in nameti cu traistele pline cu nuci, portocale si bomboane, la cei cu capra, ursul, plugusorul, sorcova, la abundenta de mancaruri cu gust si parfumuri atat de romanesti, pana la colindele atat de autohtone ale lui Stefan Hrusca, care face ca fiecare fibra din tine sa vibreze a Craciun.

La final, as vrea sa va conving pe toti ca anotimpul acesta rece, care este dispretuit de multi dintre semenii nostri, este, in realitate, extrem de calduros pentru suflet, poate si numai pentru faptul ca este atit de pur si senin.

Iarna, cu omatul ei calduros si protectiv reprezinta un nou inceput, un nou inceput in ciclul anotimpurilor, pentru ca acum natura se purifica de toata zapusala verii, de tot praful, dar si de frunzele ofilite ale toamnei, se incarca cu energie pozitiva pentru anotimpurile ce vor veni cand se va dezbraca strat cu strat; un nou inceput de an in care ne punem toate sperantele, ne facem mii de planuri si vise.

Asta este conceptia mea! Ca iarna este anotimpul minunilor inghetate, al miracolelor, al sarbatorilor, al magiei, al brazilor impodobiti, a mirosului de portocale si scortisoara. Sunt de parere ca albul zapezii este cel mai frumos si mai pur alb!

SARBATORII FERICITE SI LA MULTI ANI!

Articol scris de: Ghimpeteanu Andreea