Este durerea dragoste?

Se va schimba persoana alaturata din rau in bine, odata ce a facut pasul sper violenta?

Aceste intrebari le au in minte cei care au parte de violenta, de fiecare data cand li se intampla ceva rau. Oare violenta inseamna doar lovire? Cum se poate ajunge de la o relatie frumoasa, la o relatie cu probleme de violenta? Adica momentul in care partenerul victima incepe sa deschida ochii dar in acelasi timp nu vrea sa creada ca este adevarat.

Comportamentul violent se poate observa la o persoana din gesturile care le face. Sunt personaje care se controleaza, dar din pacate cele mai multe dintre ele nu pot sa-si tina in frau acesti cai salbatici. Persoanele care se stiu ca sunt violente si reactioneaza violent la cele mai mici ”dureri”, iar in acelasi timp doresc sa nu-si iasa din fire, se stapanesc prin anumite metode. Fiecare are metoda lui. Nu ma apuc acum sa descriu si sa insir metodele de auto stapanire sau de calmare a adrenalinei.

De ce ma refer la adrenalina? Acesta este lucrul pe care cei care sunt violenti il simt atunci cand recurg la astfel de gesturi. A lovi sau a jigni o persoana, in general o persoana mai slaba decat adversarul, sau mai vulnerabila, duce la acest sentiment de stapanire in cazul persoanelor violente. Toate persoanele violente, isi exprima aceasta stare fata de fiintele mai vulnerabile decat ele. Din aceasta cauza observati copii care se razbuna pe jucariile lor sau pe animalele de casa. Din acel moment trebuie sa ne punem un semn de intrebare. Ce ii face pe copii sa reactioneze astfel?

Inteleg ca cei care sunt violenti au parte de adrenalina in timpul acestor ”stari”, dar cei care sunt de partea cealalta a loviturii, ce simt? In ce stare intra? Ce gandesc in acele momente? Aici nu cred ca este vorba de adrenalina. Cred ca vorbim despre persoane slabe. Nu cred ca o persoana puternica, din toate punctele de vedere, apeleaza la astfel de gesturi.

Putem combate violenta, deschidem ochii de la primul gest de violenta. Foarte multe persoane care sunt alaturi de cineva violent, nu denunta cazul la politie din cauza ca le este rusine de ce face persoana de langa ele. Nu trebuie sa vedem astfel lucrurile. Nu trebuie sa ne fie rusine de ce fac cei de langa noi. De mici am fost certati de parinti, ca daca facem ceva rau, ne facem de rusine familia. Asta asa este, pana la o varsta. In ziua de astazi nu se mai arata cu degetul spre familia celui rau.

Din contra, acum foarte multa lume sufera alaturi ce cei suferinzi. Asa trebuie sa gandim cand patim un astfel de lucru. Foarte multe femei se considera vinovate ca partenerul se comporta astfel. Multe dintre ele cred ca este normal ca acesta sa recurga la acte de violenta atunci cand ele ”gresesc”. Sunt multe persoane care nu admit acest lucru, iar atunci cand povestesc la apropriati ce s-a intamplat, acestea vin cu o replica de genul: ”ce ai facut de l-ai suparat”.

Dupa parerea mea, nu exista motiv ca cineva sa recurga la un astfel de gest, orice ar face partenerul.

Relatia cu o persoana violenta trebuie rupta din primele momente de cand observam un astfel de comportament. Nu trebuie sa ne gandim ca daca continuam relatia, aceasta persoana se va schimba in comportament.

Am aproape opt ani de cand sunt casatorit, pentru persoanele de peste patruzeci de ani acest lucru nu este mul, dar avand in vedere ce se intampla in ziua de astazi cu tinerii casatoriti, opt ani sunt o viata. In toata aceasta perioada am avut si urcusuri si coborasuri si am invatat alaturi de partenera ca respectul nu dispare. La noi nu a disparut nici dragostea, iar pe zi ce trece ne intelegem tot mai bine.

Acest lucru le spun si celor care citesc acest articol, cat timp exista respect exista si comunicare, iar cand aceste doua lucruri se unesc, nu are cum sa se ajunga la un astfel de comportament. Sa nu credeti ca daca numi unul comunica, asta inseamna comunicare. Nu acest lucru este catalogat ca fiind monolog, iar intr-o relatie, monologul nu trebuie sa fie activ. Singurul monolog pe care il facem, este atunci cand copii sunt in fasa, iar noi vrem sa facem o conversatie cu ei. Dar si atunci se poate ca, comunicarea, sa ne reuseasca.

Eu spun NU violentei si sustin, daca este nevoie, victimele acesteia. Sper ca cei care au citit aceste randuri sa sustina si ei, nu parerea mea, ci NON-Violenta.

Autor: Marius Andrei Herta