De ce imi place sa calatoresc

Imi doresc, macar pentru o clipa, sa ma dezbrac de gandurile si poverile ce le port si sa descopar maretia naturii si frumusetea ei, sa descopar splendoarea, cantecul si mireasma fiecarui loc in parte, iar apoi sa pot compara amintirile si sa le traiesc din nou.

Imi place sa traiesc emotia necunoscutului cu mare intensitate, sa ma bucur de fiecare raza de soare ce ne conduce si ne insoteste in drumurile noastre prin lume. Imi place sa-mi traiesc visele pentru ca ele ne fac sa fim plini de viata, mai optimisti, sa aflu totul despre convietuirea omului cu natura si despre adaptabilitatea acestuia la alte mediuri, imi place sa intalnesc oameni noi, sa le cunosc mediul de viata, obiceiurile, datinile, sa aflu ce-i face pe ei fericiti si impliniti.

Imi place sa calatoresc pentru simplul fapt ca ma ajuta sa evadez din monotonia si rutina vietii casnice, ma ajuta sa uit de plictiseala care-mi chinuie sufletul de-atata amar de vreme. Calatoriile reprezinta cea mai buna cale de a cunoaste si de a descoperi lumea si totodata de a ma descoperi pe mine insami.

Imi plac atat locurile exotice cat si peisajele muntoase si de fiecare data cand ma hotarasc sa plec intr-o mica excursie, nu-mi stabilesc niciodata destinatia, merg la intamplare, merg unde ma indreapta pasii si curiozitatea, ma avant in necunoscut. Inca un motiv pentru care imi place sa calatoresc: am parte de experiente extraordinare, tocmai datorita faptului ca nimic nu este stabilit si totul se afla sub aura misterului.

Amintirile cu care ramanem in urma acestor evadari uneori nu sunt nici pe departe asemanatoare cu ceea ce ne-am gandit noi, sau la ceea ce probabil ne-am fi asteptat si mereu imi doresc sa retraiesc acele clipe, care devin de neuitat.

Intotdeauna ramane cate ceva nedescoperit, nestiut, intotdeauna exista ceva de neatins, sau poate ca in acele momente suntem neputinciosi, iar curiozitatea ma indeamna sa ma reintorc, insa de fiecare data, ajung in alt loc… si in altul…

Autor: Petcu Georgeta