Cand iubirea devine obsesie
In doi
Uneori ne intreabam de ce atunci cand oferim iubire suntem respinsi. Raspunsul sta in dozarea acestei iubiri. Se intampla sa ne atasam atat de tare de o persoana incat sa rasfrangem asupra ei toata dragostea noastra. De multe ori ajungem la o astfel de situatie in mod inconstient.
Daca ne gandim ca dragostea e oarba, poate nu mai e atat de complicat de inteles de ce ea devine obsesie. Declansatorul obsesiei in dragoste este cu siguranta respingerea, care poate imbraca diferite forme.
Respingerea realitatii ca povestea de dragoste traita s-a incheiat. Respingerea faptului ca iubim fara sa fim iubiti. Cand iubirii noastre profunde nu i se raspunde cu iubire, acest lucru incepe sa ne obsedeze. Incepem sa-l sufocam pe cel iubit cu afectiunea si dragostea noastra.
Iubim intens si neconditionat, iar celalalt doar accepta iubirea, se bucura de ea, dar nu ofera iubire in schimb. Este vorba de o reciprocitate in dragoste de care fiecare dintre noi avem nevoie. Lipsa acestei reciprocitati poate degenera in obsesie sau in ura.
Cel care iubeste simte ca se epuizeaza, iar cel care doar a acceptat iubirea, fara a da nici un pic de iubire in schimb, se simte magulit si atat.
Iubirea poate deveni obsesie pentru cineva care iubeste ca un "orb", pentru cineva caruia i se comunica ca nu mai trebuie sa iubeasca, dar continua sa o faca. Iubirea obsesiva, pana la urma, nu reprezinta altceva decat dependenta de dragoste, dorinta de a iubi si de a fi iubit. Dar, precum zicea si Ionel Teodoreanu - "iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renuntare la luciditate, un interimat al inimii". De aceea, de multe ori, imensa dragoste oferita cuiva, care probabil, nu o merita, se poate transforma in obsesie.
Suntem mereu captivi in mecanismul perfid al dorintei: atunci cand dorim ceva suferim, atunci cand obtinem acel ceva resimtim o fericire de scurta, prea scurta durata – pentru ca imediat dupa aceea sa se instaleze din nou suferinta – dezamagirea ca aceasta implinire nu ne-a umplut indeajuns, ca este doar o noua dezamagire si ca trebuie sa ne umplem sufletul cu o aspiratie mai inalta.
E greu sa continui sa doresti ceea ce ai deja. Obsesiile se fac pentru lucruri inaccesibile. Iubim imposibilul, provocarea, misterul.
"Nu vreau sa fac parte din niciun club care ma accepta drept membru" spune Graucho Marx. Un comediant care a intuit excelent comedia iubirii: nu emite carti de membru, fa-l sa se simta un vesnic invitat, un privilegiat. Interesul lui se va transforma in obsesie!
