Ce este norocul?

Despre copii, unii spunem ca “cine are, sa-i traiasca; cine nu, sa nu-i doreasca!”, altii ca numai copiii pot da sens vietii…

Sa fim sinceri o clipa, avem totusi o dorinta comuna, una singura: cu totii vrem noroc!

Asemenea unui proverb stravechi, as spune despre mine ca “Sunt un ghinionist cu renume! Daca as vinde lumanari, soarele n-ar mai apune!”

Ion Luca Caragiale afirma ca “norocul e prea putin si lumea e prea multa”. Poate de aceea pe mine m-a ocolit mereu!

1. Chiar din clipa in care m-am nascut, s-a constatat ca nu sunt baiat… ceea ce se intampla in peste 50% din cazuri… si n-ar fi fost grav daca tata nu si-ar fi facut mii de iluzii ca voi fi baiat.

2. Dupa cateva luni de viata am contractat o grava boala de nutritie.

3. Din dorinta de a ma vindeca, mama m-a indopat: la varsta de noua ani am constatat ca sunt obeza. Diagnosticul a fost pus in baza poreclelor colegilor de clasa si confirmat de cantar: aveam peste 45 kg!

4. Cand aveam sase ani am fugit, am cazut cu gura de scari si mi-am rupt doi dinti. Medicul stomatolog care era de serviciu in acea seara mi-a scos alti doi: in aceeasi zi am suferit patru extractii.

5. Mi-am petrecut copilaria intr-un oras extrem de poluat: am racit de atatea ori incat de cateva ori pe an aveam abonament la consumul de antibiotice: penicilina extrem de dureroasa, streptomicina de la care aproape am surzit si tetraciclina care face dintii strambi, galbeni si urati; ultimele doua sunt astazi interzise pentru consumul uman.

6. Pana la varsta de zece ani, am parcurs trei momente triste: De doua ori am varsat lacrimi fierbinti cand m-am despartit de polipi, apoi am spus adio si amigdalelor.

7. Pentru ca eram inalta, la zece ani am fost trimisa de o profesoara sa car ceva si – sub actiunea greutatii obiectului respectiv – doua vertebre ale coloanei mele s-au deplasat, apoi intreaga coloana s-a torsionat, provocandu-mi suferinte inimaginabile: de durere, nu mai puteam sa stau nici in picioare, nici in sezut.

8. Si legile au fost mereu impotriva mea: de exemplu, cand am nascut singurul meu copil, aveam dreptul la numai 112 zile concediu de maternitate. Insa eu abia am reusit sa-mi iau doua saptamani din el, pentru ca in acel an nu s-au platit orele suplimentare si nu a vrut nimeni sa-mi tina locul.

Ce sa va mai spun?! Ca interesul societatii fata de meseria mea a scazut, ca ratele au crescut si salariul a scazut pana cand au atins 120% din nivelul acestuia?! Nici in dragoste n-am avut noroc, casatoria mea a durat mai putin de doi ani!

“Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singura”, mi-ar fi spus Alexandru Vlahuta. In goana mea dupa noroc, unde credeti ca m-am gasit sa-l caut?! Tocmai intr-un magazin de obiecte bisericesti, unde vindea o maicuta. Am cerut ceva, o rugaciune sau un obiect care sa-i poarte noroc fiului meu. Maicuta mi-a spus ca termenul “noroc” nu este unul crestin. Am intrebat cum ar fi corect, iar ea mi-a spus ca termenul crestin ar fi “ajutor”.