Ce am fost in viata trecuta?

Jurnalul Utilizatorului

Ce am fost in viata trecuta?

Sunt rac in zodiacul european si recunosc unele caracteristici ale bietului animalut in ceea ce ma priveste. Ador apa si visez la ziua in care voi avea propriul meu jacuzzi sau chiar propria mea insula, pentru ca ador deopotriva si marea si uscatul.

Ma inrosesc, dar scot si clestii, cand cei din jur incearca sa ma fiarba.

In zodiacul floral sunt mar. Desi declar razboi cetelor de viermi care ma ataca mereu, in sufletul meu port gingasia florii care ne insenineaza primavara si – asemenea fructelor acestui copac – ofer, atunci cand pot, sprijinul meu semenilor.

Daca am fost o planta, probabil am fost matraguna… Floarea mea mica si delicata ar fi fost ca o regina incoronata a Verdelui din jur, iar pe dusmanii care incearca sa ma rupa i-as fi adormit sau chiar i-as fi ucis de indata… Sau poate ca am fost trandafir, o explozie de culoare rasfatata in gradinile unui imparat, infigandu-mi spinii pana la sange, asemenea vampirilor, in degetele celor care ar fi incercat sa ma rupa…

Sunt o persoana umana. Cand am devenit asa: in momentul fecundarii, cateva luni mai tarziu – cand inima mea a inceput sa-mi bata sau cand m-am nascut? Daca as incerca sa definesc momentul cand a inceput existenta mea ca persoana, as spune ca a coincis cu momentul aparitiei sufletului meu: dar aceasta in care dintre cele trei momente a aparut? Sau poate chiar exista mai demult…?

Oricum, raman niste intrebari, nu-i asa? De ce ne-am nascut in acea familie? De ce parintii ne sunt printi sau cersetori? De ce bunicii nu ne lasa, spre mostenire, averi colosale? Cum ar fi fost viata noastra daca parintii nostri aveau o alta religie, de exemplu Voodoo?

Poate ca viata incepe atunci cand sufletul ne patrunde in trup si se termina atunci cand il paraseste. Religia insa ne spune ca moartea e o trecere.

Se pare ca sunt studii care pun in evidenta faptul ca sufletul exista si are chiar o latura materiala: scazand din masa dinaintea mortii, pe cea de dupa moarte si luand in calcul fluidele care se elimina si aerul care iese prin ultima expiratie, raman totusi cateva grame care nu pot fi explicate altfel decat prin existenta sufletului, care paraseste trupul.

Asadar, stiinta pare sa fie de acord cu religia ca sufletul exista dupa moartea trupului… Atunci, de ce sa nu acceptam ideea ca exista inaintea aparitiei acestui? Poate am mai trait candva pe acest pamant, ca oameni, am fost printi sau agricultori, am muncit, am vanat, am iubit… Am gresit ceva si am fost trimisi inapoi sa ne rascumparam greseala…

Cu siguranta, viata si moartea nu sunt lucruri simple, nu pot fi descrise in cuvinte… Oricat am incercat, nu am reusit sa aflu pe unde rataceste sufletul nemuritor.

Carmela Botezatu



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou