Cat de sincera este dragostea azi?

Filmul asta si multe altele care reflecta acea iubire de tip shakespearian, imposibila , dar intensa, traita la maxim imi creeaza impresia ca astfel de iubiri sunt ireale.

M-am saturat de “iubiri” false, de casnicii si mai false, de teatrul ce il joaca majoritatea, de cuvinte aruncate aiurea si spuse doar ca sa “puna botu’” un el sau o ia. Nu ma pot abtine sa nu ma intreb oare unde a disparut profunzimea unui sentiment atat de pur ca iubirea, unde au disparut cavalerii de altadata care stiau sa respecte, sa aduca o floare, sa scrie o scrisoare.

Constat cu o usoara surprindere ca modelul domnisoarelor de curte cu rochii lungi si corsete s-a plasticizat in asa masura ca astazi si siliconul pare natural. Iar modelul cavalerilor cu manusi albe si cu spada bine lustruita s-a pierdut in materialismul pregnant din zilele noastre incat iubirea e privita ori ca o gluma proasta nedemna de a fi luata in seama ori ca pe o pretentie absurda din partea femeilor.

Suntem intoxicati in fiecare zi cu stiri ce se pretind a fi bomba, gen: monica cu iri columneanu divorteaza, pepe si oana zavoranu s-au despartit si cate altele. Sunt aceleasi personaje ce in urma cu cativa ani isi declarau amor etern. Sunt constienta ca firea omului, a lumii, a oricarui lucru e sa se schimbe. Nimic nu ramane in stadiul initial, totul se transforma in timp. Odata spus asta e logic ca relatia dintre un barbat si o femeie in cadrul unei casnicii se schimba. La unii in bine, la altii in rau.

Cat e de frumos totul la inceput, cuvinte dragastoase, mici atentii, impartasirea oricicarui gand, bucuria de a-l vedea pe celalalt langa tine si apoi incetul cu incetul totul dispare. Un compliment facut doar la ocazii speciale, timp pentru a asculta pe celalalt nu se mai gaseste deloc pentru ca e altceva mai important de facut… La ce folos sa fii casatorit, sa ai pe cineva langa tine daca e ca si cum nu l-ai avea? La ce folos ca scrie in documente casatorit/a daca e numai cu numele?

E ca si cum ai construi un castel deosebit, perfect dar in interior nu locuieste nimeni. Casatoria ar trebui sa fie o cale sigura in care ambii parteneri sa se dezvolte, sa evolueze impreuna, sa se sprijine unul pe altul si cel mai puternic sa il aduca la nivelul lui pe cel inferior lui.

Ar fi atat de frumos ca si dupa ani si ani de casnicie firele ce i-au legat la inceput sa se fi transformat in liane groase ca cele din jungla, ca flacara iubirii de la inceput sa fie un adevarat rug inalt pana la cer.

Sunt multe casnicii in care nu mai exista iubirea sotilor indreptata unul spre altul. E doar comoditatea, obisnuinta si dragostea pentru copii avuti impreuna si asta ma intristeaza. Tinerii nu mai primesc exemple de iubire adevarata, daca vor asta sa citeasca romane siropoase sau sa se uite la telenovele pentru ca in realitate adevarul e ca nimanui nu-i mai pasa. Totul se invarte in jurul banilor si nu a iubirii. Dureros, dar adevarat!

Sper si cred din tot sufletul ca intr-o zi se va adeveri zicala ca “poti sa cumperi multe cu bani, dar iubire nu!”

Autor: Alina