Stefan Peca

Piesele sale s-au jucat intr-o mare varietate de locuri, de la Studio Cassandra, pepiniera studentilor UNATC din Bucuresti si micuta scena a teatrului Luni de la Green Hours pana la Teatrul Schaubuehne din Berlin, Teatrul Lark din New York sau scena unor festivaluri ca Dublin Fringe Festival si RAINBOW – o competitie a teatrului tanar desfasurata la Sankt Petersburg.

Volume de proza

Intre atatea productii si reprezentatii, Peca a mai gasit timp si pentru doua volume de proza scurta: Cameleonic, la editura Bibliotheca in 1999 si Dric I Pop [&StrAnge]', aparuta la editura LiterNet in 2002. Dintre piese i-au fost traduse/publicate: U.F. (editura Maison Antoine Vitez, Franta), 2004, Ziua fututa a lui Niels (editura Teatrul Imposibil), 2006, COOLori (editura Palimplest), 2006,  New York [Fuckin' City], (editura LiterNet), 2006.

Miza principala a pieselor lui Peca este autenticitatea. Oameni reali, cu problemele si frustrarile lor, o Romanie necosmetizata, cu saracia si mizeria ei, creativitate si spontaneitate – iata cateva dintre ingredientele pieselor lui. In spiritul ludic al unui Tarantino, Peca nu se sfieste sa apara ca personaj in propriile lui compozitii, ba chiar se lasa ucis de unul dintre celelalte caractere la finalul piesei "I hate Helen".

In legatura cu aceasta aparitie, Peca declara: "Eu n-o vad ca pe ceva egocentric. Este o incercare nerusinata de a-mi face autoreclama. Profit de piesele mele pentru a face asta si nu ma ascund. Ar fi intr-adevar egocentrism daca l-as prezenta in posturi pozitive. Dar mie-mi place sa ma joc cu el. Il si omor cind mi se pare ca merita, in alte povesti merita sa traiasca. Daca n-as avea autoironia asta, as pierde din lucrurile vii care sint in piesele mele. In ultimele, Peca n-a mai aparut."

Ii uram atat personajului cat si autorului Stefan Peca o cariera cat mai stralucita!