La tanti Letiţia

Am ajuns pentru prima dată la ea în bătătură, într-o zi de vară însorită, după un drum liniştit şi luminos pe la câteva mânăstiri din Bucovina.

Ne-a aşteptat în spatele unei porţi înalte, cu acoperiş uns cu ulei de in şi cu bouri ciopliţi în lemnul stâlpilor.
 
Ne-a adus într-o cobiliţă apă proaspătă de izvor, să ne spălăm de gânduri negre, "ca să îmbucăm liniştiţi mâncare curată" şi ne-a aşezat pe fiecare la masa lungă cu bănci de lemn şi cergi curate de lâna aspră.
 
Am stat cuminţi câteva minute şi la un moment dat a început vârtejul de arome, gusturi, mirosuri pe care le uitaserăm, dar ştiam că, atavic, le cunoscuserăm cu toţii pe toate: ciorbă de sfeclă roşie dreasă cu borş proaspăt de casă, fasole bătută din boabe dulci de grădină, frecate cu ulei de floarea soarelui, usturoi verde şi ceapă de apă şi boia, zacuscă cremoasă cu ghebe de pădure, bureţi, ardei, ceapă iute si multă verdeaţă, vinete şi ardei din grădină cu minunăţii a gazdei, copţi la grătarul cu lemne din curte, sarmale în frunză de varză proaspătă opărită şi viţă de vie verde şi pâinea…Ce pâine! Înaltă, cu crustă crocantă şi miez de aluat şuviţat crescut în cuptor de ţară şi frământat cu dragoste de tanti Letiţia.
 
Daca v-am făcut poftă, să-mi fie cu iertare. Geaba fugiţi în bucătărie, sau la orice local de oraş şi comandaţi mâncărurile cu nume asemănător din meniurile cu fason. Nu veţi simţi bucatele de Bucovina. Nu veţi gusta aceeaşi ambrozie, aceeaşi dulceaţă, aceleaşi arome. Sunt departe şi aproape imposibil de regăsit în Bucureştiul vitezei. Paradis pierdut!

Şi tot mai multă lume a pornit în căutarea acestui paradis şi au găsit un nume atât de fad pentru o călătorie atât de plină de savoare: organic food sau mâncare ecologică…De ce nu mâncare adevarată? Sau mâncare autentică? Şi mai bine…mâncare ca la bunica acasă…Mâncare ţărănească? Mâncare neaoşă? Mâncare de la pământ?

Oricum i-ai spune, un lucru este cert. Într-o vreme a vitezei, a mâncatului cu ochii pe ceas la "împinge tava" ca să nu mai pierzi timpul cu aşteptatul chelnerilor, mulţi dintre noi îşi doresc să simtă din nou savoarea bucatelor din copilăria lor sau din tinereţea părinţilor şi bunicilor noştri. Ne-am săturat de semi-preparate şi vrem din nou o "revoluţie" a arhaicului, o reîntoarcere la savoarea bucatelor de altădat.