Festina lente

Hipstar

Festina lente

Dacă în ultimul timp, temperaturile verii sau alţi factori te-au încetinit din ritmul tău normal, ia-o ca pe un semn de sus. Poate că este vremea pentru o schimbare în ce priveşte viteza cu care trăieşti.

Nu ai avut până acum impresia că timpul ţi se scurge printre degete? Nu pierzi uneori socoteala orelor, zilelor, lunilor şi te mai întrebi în ce an te afli? Viteza cu care trăim este diferită, în funcţie de persoana care experimentează trecerea timpului şi de modul cum îşi petrece acest timp. "Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea", ilustrată de Albert Einstein.

Nu stăm mereu să admirăm o persoană atrăgătoare, ci în majoritatea timpului ne grăbim să rezolvăm probleme stringente care ard precum soba încinsă ori ne ţin ca pe jar. Atâtea şi atâtea sarcini de făcut urgent pot să apară într-o zi, într-o oră…încât, vrând-nevrând, ajungem să ţinem cont de toate cele 60 de secunde ale unui minut. Paradoxul stă şi rânjeşte machiavelic undeva deasupra ceasului pe care aleargă cele două indicatoare: deşi ne stresăm să câştigăm timp, nu reuşim decât să ne aglomerăm şi mai tare. Treburile par să nu se mai termine niciodată!

Am dat peste o carte numită "Ghidul leneşului" şi recunosc că am vrut să strâmb din nas oarecum dispreţuitor. „Ce bine e să nu faci nimic, şi asta foarte încet, şi dacă se poate şi pe bani“, declara autorul, Tom Hodgkinson. Până la urmă, cartea se dovedeşte a fi o tentativă- foarte bine argumentată şi inspirată din viaţa unor personalităţi culturale – prin care ni se sugerează să încetinim ritmul într-o societate obsedată de a nu pierde timpul. Să fim obiectivi: stăpânii timpului nu există, dar se pare că – dacă îl lăsăm – ne putem trezi noi în posesia acestui concept abstract.

Îndemnul "trăieşte clipa" se pare că a fost luat cam prea în serios. Mai degrabă străbunicii noştri ştiau semnificaţia lui “grăbeşte-te încet”. A trăi momentul nu înseamnă efectiv să fii în permanentă mişcare, să faci ceva, cu orice preţ. Într-o trăire integrală se presupune că îţi acorzi timp pentru a "gusta" pe îndelete viaţa, încercând să te rafinezi suficient pentru a o savura.

În această direcţie se îndreaptă mişcarea "Slow Movement" iniţiată de oameni care cred că ne putem controla ritmurile vieţii, în loc să ne lăsăm duşi de un val globalist, conform fondatorului Carlo Petrini. Pentru majoritatea dintre noi, sloganul "Slow is beautiful" poate suna irealizabil, accesibil poate celor cu venituri abundente, care pot sta degeaba liniştiţi. Dar, ţinând cont că societatea impune tuturor ritmuri alarmante – de creştere, dezvoltare, muncă şi viaţă, în general – a ne sustrage nebuniei nu înseamnă să cădem în extrema inerţiei, ci să luăm volanul în propriile mâini, pentru a imprima viteza dorită.

Protestul faţă de o cultură a rapidităţii a fost început de italieni în faţa unui MacDonalds din Roma, însă în prezent se răspândeşte în diverse ţări, pe diverse ramificaţii. Conceptul de lent se referă la obiceiuri alimentare, turism, omogenizare urbană şi altele. În România-deocamdată- se referă mai ales la mâncare, existând o iniţiativă sub denumirea pitorească Revoluţia Pleşcoi (cu referire la cârnaţii specific româneşti), păstrarea identităţii naţionale fiind un deziderat al mişcării Slow.

Alte obiective sunt, de asemenea, folosirea în mod plăcut a timpului liber, practicarea unor hobby-uri, distribuirea anumitor sarcini zilnice pe secvenţe mai depărtate în timp, şi mai ales, armonizarea organismului cu ritmurile naturale ale vieţii, pe cât posibil.

Oare când am început să ignorăm succesiunile fireşti ale naturii şi să creăm ritmuri noi, mai ales urbane, în oraşele care nu dorm niciodată şi unde ambienturile artificiale îţi crează o iluzie a atemporalităţii? Care a fost momentul fatal când omul a decis să îşi ignore ceasul interior şi să stea cu ochii pe ecranul unuia divizat în cifre, punctuleţe, liniuţe şi alte abstracţiuni străine de propriile-i trăiri?
 
Nu-ţi irosi timpul încercând să îl economiseşti. Ziua tot 24 de ore are şi dacă te grăbeşti şi dacă savurezi. Nu mai verifica atâta ceasul!

Este timpul să încetinim, ca să putem privi cu mai multă detaşare spre cine suntem şi unde ne îndreptăm. Dacă decizi la un moment dat că vrei să te mişti mai repede, atunci să fie decizia ta, bazată pe un acord cu tine însăţi. Tot Carlo Petrini spunea că arta de a trăi înseamnă chiar a-ţi folosi timpul pentru toate lucrurile care sunt în viaţa ta. Pentru toate lucrurile care contează, aş adăuga eu.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou