Ana Ularu – atitudine si talent

Cat de talentata? Va puteti da seama si singuri urmarindu-i rolurile din "Italiencele", "Damen Tango","Magnatul" sau "Hartia va fi albastra". Daca pereferati scurtmetrajele, o puteti intalni in "Turkey Girl" (parte din "Lost and found") sau "Bucuresti-Berlin". O mai puteti vedea si in "Maria", "Curcanii nu zboara", "Un pod plin cu jucarii stricate", "Spune-mi Ana: Tripticul unei morti anuntate", "Concluzie" si "Intilnire scurta". A fost deja rasplatita pentru talentul cu Premiul UCIN pentru debut si Berlin Today Award.

O alta perfomanta deloc neglijabila este rolul din piesa "Lolita", in regia Catalinei Buzoianu. Anul trecut, Ana si-a incercat norocul si in televiziune, jucand rolul unei tinere studente ambitioase in serialul "Cu un pas inainte".

Desi pare a se fi specializat pe film, experienta de teatru a insemnat una dintre cele mai importante provocari in cariera ei extrem de precoce. "Rolul Lolitei a fost senzational, si fara sa vreau sa-mi discreditez nici una dintre celelalte experiente, s-ar putea sa nu se mai repete niciodata o traire atat de puternica. La 15 ani ma iubeau o scena profesionista, o mare regizoare si un mare actor, pe care nu trebuia sa-i dezamagesc si care trebuiau sa castige pariul pus datorita mie.", declara Ana.
In productia "Cu un pas inainte" Ana a avut de asemenea parte de o echipa deosebita: Oana Pellea, Cristi Iacob, Virgil Ogasanu, Razvan Vasilescu si Monica Davidescu. Acestia sunt cativa dintre marii actori care joaca roluri de profesori ai unei scoli de elita. "Studentii" sunt tineri din generatia Anei sau vedete indragostite de actorie (Smiley, Aylin). Academia de Arte ale Spectacolului "Carmen Caragiu" este locul in care acesti tineri invata sa joace, sa cante si sa danseze. Rolul Alexei, o fata ambitioasa si talentata, i-a venit tinerei actrite ca o manusa.

Probabil ca cel mai mare impuls pentru viata profesionala a Anei sunt parintii sai, Mihaela si Nicolae Ularu, ambii scenografi. Ei i-au insuflat pasiunea pentru teatru, film, actorie, au initiat-o in tainele muncii de zi cu zi, transformand atat scena cat si culisele in locuri familiale si familiare. De-a lungul intregii sale cariere, parintii au reprezentat un ajutor de nadejde. "Mama e primul si cel mai important critic al meu. E la examene, vede prima filmele. E si cel mai temut critic. Nu am sa uit niciodata senzatia de a sti ca e in sala la premiera de la «Lolita». Partea haioasa a venit cand la un spectacol cu Hamlet, mama nu a mai putut intra in sala, si atunci a intrat in spatele scenei, langa culise, si a vazut tot spectacolul de langa scara de incendiu. Ne-am amuzat, toata distributia, sa o avem partener din umbra, de fapt, din contre jour. E de a casei." povesteste Ana intr-un interviu acordat revistei Unica.  

Tot mama o ajuta la capitolul vestimentar, cu imaginatia specifica meseriei. Anei ii place sa incerce haine deosebite, sa aiba un stil aparte. Poarta intotdeauna bocanci. “Am un aer un pic heroin-chic, niciodata tipator” se descrie ea.

In afara actoriei mai este pasionata de desen (mostenire genetica de la cei doi scenaristi care au crescut-o) si jazz, avand chiar cateva proiecte de a-si infiinta o trupa.
Nu ne ramane decat sa ii dedicam Anei un evergreen Herb Alpert: "Rise!".