Amira si dansul seductiei

3.    Cand te-ai decis sa treci la un nivel profesionist?

Dupa doi ani de cursuri saptamanale la sala, instructoarea mea mi-a propus sa trec la „grupa mare”, adica in trupa de profesioniste, Celestial BellyDancers. Am primit cu entuziasm si am acceptat sa dau testul in cadrul unei ore de curs ulterioare. In ziua stabilita, dansatoarea din mine aranjata la patru ace – costum rosu, fluturasi aurii, salba cu monezi, voal, machiaj specific si desigur un car de emotii – a prezentat un dans arabesc care a starnit ovatii prelungite. Din acel moment lucrurile au luat un trend ascendent. Au inceput antrenamentele dure cu trupa, cu multe ore dedicate zilnic tehnicii si coregrafiilor de grup, dar si cu imense satisfactii datorate spectacolelor la care am participat.

4.    Cum te-ai simtit la primul spectacol?

Debutul ca dansatoare orientala pe scena s-a intamplat la doua saptamani dupa ce m-am alaturat trupei Celestial, la premiera piesei „O poveste din cele 1001 de nopti” (pe 8 martie 2006 la Teatrul Constantin Tanase din Bucuresti). Chiar daca am dansat intr-un singur numar, secventa Petrecerii de nunta in spectacol, am trait atunci stari extraordinare de fericire. Exista momente in viata unui artist cand trebuie sa se opreasca, tacut, cu sufletul deschis, pentru a primi energia daruita de catre public dupa ce, in timpul spectacolului, el a fost cel care s-a daruit pe sine prin opera sa.     

5.    Ce inseamna sa fii dansatoare orientala in Romania? Este un dans indragit, popular sau e privit mai mult ca o excentricitate exotica?

Dupa parerea mea, dansul oriental – sau ”belly dance” in engleza – este privit deocamdata mai degraba ca o excentricitate exotica. Oricum, raspunsul este complex si datorita faptului ca la noi acest dans este necunoscut si chiar mai grav, gresit inteles, confundat cu imitatii palide. Practic doua mari categorii de asa-zise dansatoare orientale contureaza imaginea perceputa in Romania: a) streapteuse ornate cu voaluri pe fata si curele din monezi respectiv b) animatoare care se misca pe manele.

In realitate dansul oriental are alte reguli si presupune in primul rand redarea in mod vizual a melodiei si ritmurilor cantecelor autentice (clasice sau moderne) din tarile Orientului – totul elegant, coerent, energic, jucaus si senzual.  Dansatoarele profesioniste din Romania pot fi numare pe degete, insa in orice domeniu exista un inceput si vad ca si la noi aceasta forma de arta incepe sa se dezvolte. Totodata, din ce in ce mai multi organizatori de evenimente au vazut ca publicul apreciaza foarte mult dansurile orientale profesioniste si le includ in programul de entertainment mai ales la petreceri, de la aniversari pana la nunti sau petreceri de firma, dar si in cadrul festivalurilor sau concursurilor de frumusete. 

6.    De unde iti iei tinutele de scena?

In general eu concep ideile pentru costumatii in functie de melodiile pe care le aleg pentru evenimente, apoi le dau forma in atelierul de croitorie al bunicii. Mai am insa si costume din Turcia si India care pastreaza autenticitatea tarilor de origine.

7.    Ce planuri de viitor ai?

Am in proiect cateva evenimente mai speciale pentru aceasta vara, cele mai multe pe litoralul romanesc. In plus, voi continua sa merg in strainatate la multe festivaluri si workshopuri de dans tinute de instructori acreditati. Am convingerea ca oamenii de succes invata mereu si de aceea pentru a fi mereu in top, si este valabil in orice domeniu, trebuie ca, pe de-o parte, sa invete de la cei mai buni si, pe de alta parte, sa practice zilnic si cu pasiune. Cand sunt acasa si am putin timp liber scriu in jurnalul meu de pe Internet despre ceea ce fac si ceea ce invat, astfel ca cine dorese sa afle noutati despre mine si despre dansul oriental poate sa viziteze blogul meu.