Bucharest calling

Pe scena

Nu este vorba de un fan-club bucurestean al trupei The Clash, ci de o piesa de Stefan Peca, in regia Anei Margineanu, care a incheiat sambata trecuta Festivalul National de Teatru [off] Luni de la Green Hours.

Desi seara marca finalul unui festival de amploare, derulat pe durata a 17 zile, nu am avut parte de obisnuitele discursuri festive si interminabilele multumiri aduse sponsorilor ci doar de… discursul teatral.

Tot contrar asteptarilor, am reusit sa gasim doua locuri libere in ciuda faptului ca nu aveam rezervare. E adevarat, locurile nu au fost pe canapelutele din nisa ci pe bancutele de sub arcade, agenti provocatori de dureri de spate. Ne-am simtit insa oarecum razbunati in timpul spectacolului cand "rasfatatii" din nisa au fost nevoiti sa se aplece si sa isi lungeasca gatul ca sa ne depaseasca vizual si sa obtina un full-view la scena. Deh… arta cere sacrificii, iar teatrul romanesc independent constituie de obicei un bun exercitiu al… controlului verticalitatii.

Nici nu am avut timp sa protestam ca ni s-a adus vin alb in loc de vin rosu fiindca… a inceput piesa si ne-a atras atentia de la orice altceva (pentru o buna bucata de timp)! Scenografia si efectele video ale lui Wonderboy creeaza, dupa cum bine observa un prieten, o impresie generala de "slideshow". Scenele se deruleaza cu rapiditate, muzica se schimba odata cu imaginea de fundal, reflectoarele ingroasa, "bolduiesc" personajele, iar dialogul este atat de plin de viata incat devine foarte usor pentru spectator sa intre in jocul conventiilor (doua scaune si o masa sunt o sufragerie, mai adaugam un volan si obtinem locurile din fata ale unei masini etc.). Replicile sunt realiste, interpretarea actorilor foarte buna, punerea in scena de exceptie. Actiunea ne face insa sa ne gandim la o parodie pentru care nu mai gasim niciun alt indiciu.

Cu exceptia incurcaturilor telenovelistice (care din nefericire fac regula), totul pare sa indice o piesa "pe bune", cu o doza buna de critica sociala. O fata care isi ingrijeste mama imobilizata (in urma unui accident de masina) vorbeste despre realitatea unica a mizeriei de acasa versus realitatile posibile si pline de promisiuni pe care si le poate construi in ochii cunostintelor noi din club. Micul peste-mafiot evoca portetul mamei din provincie care se lauda colegelor de la munca cu reusita baiatului "la Bucuresti", fara sa stie pretul acestei reusite.

Printre acesti stropi de critica sociala, incurcaturile telenovelistice sunt exasperante. Totul se petrece intre 6 oameni care, intr-un fel sau altul, isi influenteaza sau au influentat decisiv viata unul altuia.

Pe ce scala de la Shakespeare la Marimar ati nota urmatoarea actiune: Un baiat da cu masina peste o fata, se plac, se… pupa, fata are o mama imobilizata acasa de care e fortata sa aiba grija si o sora care se prostitueaza pentru a le intretine. Baiatul are un frate cu o emisiune la radio, care ajunge sa se cunoasca cu sora-prostituata si sa se logodeasca cu ea. Pestele surorii prostituate este cel care a provocat accidentul mamei fetelor in urma cu 5 ani si este rugat de sora mai mica, dupa ce ii destainuie tot, sa isi duca treaba pana la capat. Intre timp pestele si fratele mic al fratelui mare cu emisiune la radio se intalnesc intr-o benzinarie si in urma unui jaf nereusit, pestele e deposedat de 60.000 de euro care ajung intr-o punga de McDonalds care ajunge sa treaca prin mainile tuturor personajelor (cu exceptia mamei, care nu apare, doar geme dupa ajutor), incheind turul complet al distributiei si inapoindu-se la peste etc etc.

Pare un scenariu bun pentru o parodie, dar restul elementelor piesei ne transmit prea mult dramatism pentru a lua aceasta perspectiva in serios. Nu va ramane decat sa mergeti sa vedeti piesa si… sa o judecati singuri. Adica independent.

Bucharest Calling
De Peca Stefan
Regia : Ana Margineanu
Scenografie si video : Wonderboy
Sound design: Peca Stefan
Cu: Laurentiu Banescu, Isabela Neamtu, Cosmin Selesi, Katia Pascariut, Daniel Popa
O productie a Teatrului LUNI, împreuna cu Teatrul Tineretului Metropolis (ex Mundi) si Arcub

Dora Pantazi

Tag-uri: festival de teatru, piesa, scenariu, teatru

Bucharest calling

Horoscop zilnic