Mayra.ro
Timp liberCroniciPe raftUltimul dans – roman online
Timp liberCroniciPe raftUltimul dans – roman onlineUltimul dans – roman online
Pe raft
Noaptea venise pe neasteptate in orasul adormit de frig, iar vantul batea din ce in ce mai tare prevestind parca ceea ce avea sa se intample. Luminile galeriei erau insa tot aprinse, semn ca un alt pictor sau fotograf avea sa isi duca visul la bun sfarsit.
De data asta era vorba de Michelle. Isi dusese unele fotografii acum cateva luni si in urma cu cateva zile fusese sunata. Stia ca intr-o zi se va intampla asta… dar nu credea ca atat de repede. Fusese visul ei sa aiba o expozitie, o particica din sufletul ei sau din felul in care ea vedea lumea avea sa fie aratata oamenilor. Abia isi mai putea stapani fericirea cand isi lua la revedere si porni spre casa pe strada proaspat udata de o ploaie timpurie de toamna.
Tinea strans la piept o parte din fotografiile ei, din visurile ei… Decise sa nu mai ia metroul, asa ca porni incet pe podul pustiu. De-acolo de sus putea vedea tot orasul. Toate acele luminite ce adaposteau suflete… niciunul nu era mai fericit decat ea, era convinsa. Ii venea sa strige in gura mare, sa le multumeasca lor, oamenilor, pentru ca ii daduse ocazia sa importalizeze atatea ipostaze, atatea ganduri si sentimente.
Asta era darul ei. Putea transmite intr-o fotografie emotii si ganduri… uneori simtea ca greseste… ca le patrunde in intimitate, dar stia ca nu e asa, ca e mare lucru sa vezi mai mult decat unii spun, arata, striga… Si acum se simtea mandra de asta.
Era o liniste apasatoare, dar binenevenita. Doar ea cu gandurile ei, doar ea cu pasii ei domoli ce sunau a cantec auzit in surdina. O adiere usoara si rece ii mangaie obrazul, iar pentru o secunda i se paru ca auzi clinchet de clopotei, un inger coborase pe pamant, asa cum obisnuia sa ii spuna bunica in copilarie.
Inlatura imediat aceste ganduri pentru ca avea altele mai importante. Vru sa traverseze si visand in continuare cu ochii deschisi nu vazu camionul ce se apropia in graba. Pe la jumatatea drumului intoarse totusi capul cu acelasi zambet pur pe fata. Nu intelegea ce se petrece. O lumina mare ce o orbea si o fascina in acelasi timp. Si zgomotul acela dur ce devenea din ce in ce mai asurzitor. Si-apoi liniste.
O alta rafala rece ce aducea de data asta cateva frunze ruginii ai unor copaci nevazuti. Aceleasi lumini, aceiasi oameni in departare… numai ca pe strada se facu dintr-o data intuneric si pustiu… doar niste ganduri, lacrimi si visuri urcara usor spre cer, apoi mai poposira un pic in vazduh, privind parca pentru ultima data lumea materiala unde odata avusesera o forma magica.
Dimineata veni domol si trist peste un oras inghetat de un frig cumplit. Michelle se trezi pe o banca din parcul unde obisnuia sa faca fotografii si primul lucru la care se gandi fu privelistea dezolanta din fata ei. Nu intelegea de ce acum parcul era gol si pustiu cand cu o zi inainte soarele inca poposise aici. Apoi se nelinisti dandu-si seama ca dormise pe o banca. Incerca din rasputeri sa isi aduca aminte ceva, dar nu putu… era un sentiment ciudat pentru ca stia cine e, stia unde e, dar nu putea sa isi aminteasca ceva de vreun trecut.
Incepu sa mearga fara a sti unde avea sa o duca pasii. Intalnea oameni, locuri, dar nu putea sa isi aminteasca. La un moment dat se opri in fata unui bar. Desenul de pe usa i se paru foarte familiar si incepu sa auda cateva cuvinte, sa vada cativa oameni fugitiv… intra stiind ca asa trebuia sa faca. Barul era gol inauntru, doar personalul, mesele, scaunele, aproape ca o durea atata singuratate. Apoi ajunse cu privirea la o masa de langa geam. Un barbat inalt, grizonat, intre doua varste isi sorbea incet cafeaua.
Va urma
Citeste si: Capitolul 2
Forum Mayra: "Romanul online de la Mayra".
marinarasnoveanu
