Ultimul dans: capitolul 6

- Maddy, ce faci aici?

Fosta sa prietena intra neinvitata.

- Am venit sa vorbim ceva foarte important!

Baiatul insa nu parea foarte incantat sa o vada, ba mai mult se arata deranjat de modul in care Maddy intrase in casa.

- Ei bine, afla ca nu am chef de conversatii importante, asa ca nu ma intereseaza ce vrei sa imi spui.

- Ah, da, am auzit, d-asta ai fata asta? Stai linistit, nu era decat o alta cucerire, nimic important.

Bobby deveni foarte deranjat de ultimele cuvinte ale fetei si aproape ca o lua pe sus.

- Iesi afara!
- Au, nu fi badaran! Am venit sa ma feliciti! Ma marit!

Michelle care privise pana atunci intreaga scena inmarmurita, spuse ingrijorata:

- Oh, nu!

Bobby insa nu fu deloc surprins de vestea cea noua.

- Ah, da? Ok, felicitari. Acum iesi!

Baiatul o insfaca bine pe Maddy si o dadu afara. Michelle privi toata scena fara a intelege mare lucru, apoi ridica nedumerita din umeri.

- Se pare ca o iubeste pe Gracie mai mult decat m-as fi asteptat!

Bobby avea sa o uimeasca inca si mai mult. Se apropie de fereastra si se uita neputincios afara. Era clar ca ceva se petrecea cu el. De fiecare data cand telefonul nu suna o liniste apasatoare si neobisnuita se asternea in casa. Michelle se apropie incet si incerca sa il priveasca fara a se face simtita. Plangea. Bobby plangea incet, uitandu-se in departare, unde numai gandurile lui ajungeau.

Fata vru sa il aline cumva si intinse mana pentru a-i sterge lacrimile. Nu reusi pentru ca dintr-o data baiatul incepu sa se imbrace si iesi furtunos pe usa. Michelle il insoti grabita, fiindu-i frica sa nu il piarda din ochi. Ajunse in strada si se duse direct la floraria din colt. Cumpara 5 trandafiri rosii. Se intoarsera acasa unde aceeasi liniste ascutita le tinea companie.

Michelle se uita nedumerita la el, nestiind ce sa creada, ce sa spuna, sau ce sa faca. Baiatul se aseza pe podea cu cei cinci trandafiri in mana. Lua unul si incepu sa ii curate incet spinii. Din nou plangea. Incet, sacadat, timid, ca si cum nu mai plansese asa niciodata. Michelle il privea, il tot privea de parca nu putea sa inteleaga sau sa cuprinda atata suferinta si din partea lui. Se aseza mai aproape, langa el, vrand parca sa gaseasca ceva pe chipul lui care sa ii desluseasca misterul. Nu gasi insa nimic. Doar tristete cum nu isi amintea sa mai fi vazut vreodata. Vru sa il atinga, sa ii mangaie fata, sa ii stearga lacrimile si poate astfel si durerea, dar observa ca asta ii facea mai rau, asa ca se retrase.

Dupa ce curata toti spinii Bobby rupse petalele. Apoi puse trandafirii ramasi intr-o vaza. Se indrepta din nou spre usa, iesi in graba fara ca Michelle sa il poata ajunge. Fata ramase singura in apartament, dar pauza asta era binevenita, mai ales dupa ce vazuse si traise in ultimele ore. Era ingrijorata pentru Bobby si, cel mai important, incepea sa uite ca ea nu mai traia in lumea lui si ca suferinta pe care o simtea impreuna cu el nu o readucea la viata.

Noaptea veni incet si in camera in care Michelle atipise pe podea. Era prima noapte fara ea… dar se parea ca doar cainele care i se cuibarise in brate stia asta. El nu inchisese un ochi, privind-o pe fata speriat si grijuliu, ca nu cumva sa se evapore ca o naluca. Dar Michelle nu stia, sufletul ei inca nu se simtea rupt complet de lumea asta… a muritorilor, ci continua sa traiasca, ba mai mult, sa viseze.

Intr-un tarziu veni si Bobby, la fel de obosit si trist. Dadu drumul la robot, auzi cateva din mesajele pe care i le lasase Maddy si apoi se aseza pe pat. Michelle se trezi si ea si nemaisuportand sa il vada asa il imbratisa. Pentru prima data se parea ca baiatul se simte un pic mai bine si apropierea de fata nu ii mai face rau. Se intinse pe pat, iar Michelle il tinu in brate pana cand adormi. Avea puterea de a-i lua durerea. Se uita cu atentie la el. Odata il privise la fel.

Atunci… intr-o dupa-amiaza frumoasa de primavara, acum intr-o seara friguroasa de toamna. Ii vazu alunita de pe gat. O atinse, dar nu avu curaj sa il sarute. Pur si simplu i se paru ca ar fi intinat acel moment. Un gand o strafulgera. Nu mai erau ei. Nu mai erau Bobby si Michelle de acum un an, nu mai puteau fi ei pentru ca totul se sfarsise exact atunci cand visurile ei deveneau realitate.

Isi aminti de inger. De cat de impasibil si clar ii spusese ca nu se mai puteau iubi, pentru ca ea era moarta. Se desprinse de el cu greutate, dar cu convingerea ca asa era bine, de parca cineva de sus o urmarea iscoditor. Se aseza pe fotoliul din fata lui. Asa il putea vedea totusi. Cel putin il putea vedea.

Isi aminti cum incepuse totul. Cum se intalnisera pentru prima data in acel bar si cat de indragostit parea de ea. Isi aminti cat de fermecator o invitase la dans, dar ea il refuza doar pentru ca erau intr-un bar plin de oameni. Acum regreta, regreta ca nu facuse un gest nebunesc, dar plin de firesc pentru ei, regreta ca nu facuse ceva pentru a salva ce avusesera. Inconjurata fiind de atatea fantasme ale trecutului adormi si ea plangand, visand poate cum ar fi fost daca…

Dimineata urmatoare Michelle se trezi foarte slabita, de-abia putand sa se tina pe picioare. Isi dadu seama ca era ciudat si ca probabil, ea era de vina. Pe semne ca facuse ceva gresit. Isi aminti foarte clar cuvintele ingerului. Ii spusese ca are anumite puteri, dar ca trebuie sa se foloseasca de ele cum trebuie.

Citeste si: Capitolul 1

Capitolul 2

Capitolul 3

Capitolul 4

Capitolul 5

Capitolul 7