Ultimul dans: capitolul 13

Pe raft

Noaptea venise de-abinelea si parea mai intunecata ca de obicei mai ales in restaurantul in care Bobby fusese lasat singur. Ceva ciudat se intampla si incepu sa auda si el aceeasi muzica. Se uita la Maddy, apoi la usa, asculta din nou muzica si pleca in graba, fara nicio explicatie.

Ajunse la galeria de arta unde odata Michelle isi lasase fotografiile. Baiatul se uita in jur si nu isi mai putu retine lacrimile. Peste tot erau fotografiile ei, bucati din sufletul ei. Se aseza, nemaisuportand durerea.

In bar Michelle incepu sa creada ca totusi cineva se va indura de ea.

- Nu am putut face nimic atunci cand traiam… M-am resemnat la gandul ca el e o persoana rea, dar nu, m-am inselat! Si in plus… il iubesc… il iubesc mai mult ca pe oricine, si nu am stiut asta pana azi!

In galeria de arta veni prietenul lui Bobby, Peter. Vazandu-l plangand incerca sa il linisteasca.

- Bobby, Maddy m-a sunat…
- La naiba cu Maddy… stii ce sunt toate astea?

Arata spre fotografii.

- Stiu ca ai fost aici in ultimele trei zile, dar…
- M-am jucat cu ea, Peter, sau cel putin asa am crezut… dar cand am vazut toate astea, cand mi-am amintit cum era atunci, mi-am dat seama ce am facut.

Michelle continua pledoaria ei pentru inger.

- Stii, eu chiar credeam ca un om are o jumatate a sa. Cand masina aia m-a lovit, cand am vazut acea lumina orbitoare si cand mi-am dat seama ce avea sa se intample, nu m-am gandit decat la asta… ca eu mor, fara a-mi fi gasit sufletul pereche.

Galeria de arta trebuia sa se inchida de mult, dar nimeni nu indraznea sa il dea afara pe Bobby.

- Ea credea in suflete pereche, in ingeri, in dragoste, iar eu… iar eu am crezut ca nu e deajuns de buna pentru mine. Iti vine sa crezi? Am crezut ca o vreau doar pentru cateva aventuri, dar dupa o noapte am fugit inspaimantat. Atunci nu am inteles de ce… acum am aflat si eu cat de mult m-as fi putut indragosti de ea.

Citeste si: Capitolul 9

marinarasnoveanu