Ultimul dans: capitolul 11

Pe raft

Dimineata veni prea repede, ca de obicei. Michelle se trezi si pentru cateva minute spera ca poate ruga ii fusese ascultata. Totul insa era deja pecetluit, asa ca incepu sa isi puna planul in aplicare. Il privi pe Bobby… era mai linistit. Era timpul ca lucrurile sa se schimbe.

- Ok, avem o zi lunga in fata Bobby, ultima… asa ca, sun-o pe Maddy.

Baiatul se uita la telefon. Michelle insista.

- Sun-o! Trebuie sa faci asta, se marita saptamana viitoare, este ultima ta sansa!!!

Bobby lua telefonul si o suna pe Maddy.

- Buna, Maddy… ce mai faci? Vroiam sa iti spun ca imi pare rau ca ne-am certat… am avut cateva zile mai dificile.

Nu se descurca insa fara ajutorul lui Michelle. Foarte calma, aceasta incepu sa ii dicteze ceea ce trebuia sa ii spuna.

- Invit-o la cina in seara asta!

- Ai putea sa luam cina in seara asta, la restaurantul acela care iti placea si la care nu te-am dus niciodata. As vrea sa vorbim ceva… e important. Bine, merci… ne vedem acolo la 7 atunci!

Baiatul inchise si se uita la Michelle.

- Te-ai descurcat foarte bine, nici ca se putea mai bine!

Apoi isi feri privirea. Baiatul insa continua.

- M-am descurcat bine. Nici nu as fi putut mai bine… lucrurile revin la normal pana la urma.

Michelle adauga scurt.

- Da, viata continua, dar de data asta fara mine…

Ziua continua banal, de parca nu ar fi fost ultimele momente petrecute impreuna. Bobby se invarti prin casa, apoi adormi, iar Michelle isi pierdu timpul cu Max, nevrand sa se mai lase furata de amintiri. Intr-un final adormi si ea. Se trezi cand afara incepuse sa se insereze. Mai era pana la 7, dar se ingrijora cand realiza ca Bobby era plecat din nou. Intr-un tarziu veni si el. Michelle nu stia unde dispare asa, dar de fiecare data se intorcea abatut. Ca si de data aceasta. Baiatul incepu insa sa se pregateasca, iar fata se mai linisti. Nu avea de gand sa renunte la intalnire. Apoi puse trandafirii intr-o cutie si o lega cu o funda.
Fata zambi.

- Hmm, dragut cadou!

Bobby se pregati sa iasa. Michelle isi lua la revedere de la catel si se uita in urma-i. Atunci realiza cat de dor ii va fi de casa aceea. Si cat de suparata fusese prima data cand poposise in ea!

Pornira spre restaurant. Se parea insa ca de data aceasta baiatul o indrepta pe Michelle acolo unde dorea el. Ajunsera in parc. Soarele apunea incet, facand-o pe Michelle sa se intrebe a mia oara daca traieste cu adevarat sau viseaza. Se asezara pe o banca. Fata stia ca sunt in intarziere, dar nu ii pasa. Bobby trebuia sa fie acolo unde simtea el.

- Ai vrut sa vii aici… inseamna ca ti-a placut ieri!

Zambi trist.

- Nu-ti face griji, tu vei fi fericit, iar eu in drum spre rai… sper! O sa imi fie dor de parcul asta, de oameni… de viata, dar sa stii ca cel mai mult imi va fi dor de tine!

Ii arunca o privire, doar pentru o secunda. Atat… pentru ca doar atat isi mai putea permite. Se ridica si spuse raspicat.

- Este sapte. E timpul sa plecam.

Bobby se ridica ascultator si pornira spre restaurant. Se indreptau grabit spre locul care avea sa ii indeparteze unul de celalalt. Se parea ca amandoi stiau asta intr-un fel sau altul. Paseau grabit, cu privirile indreptate in pamant ca si cum se supuneau unei decizii nedorite, dar incontestabile.

Ultimii pasi impreuna, sau alaturi… nu se puteau privi… Michelle nu mai avea curaj, iar lui Bobby ii era interzis. Cu toate astea stiau, stiau ca nu sunt singuri, stiau ca undeva de sus cineva le daruise cateva zile in plus. Un dar fals, real… nu mai conta, pentru ca niciunul nu mai stia unde se termina o lume si incepe cealalta.

Forum Mayra: "Romanul online de la Mayra".

Citeste si: Capitolul 7

marinarasnoveanu