Julian Barnes – Trois

Si cine si-a promis ultima data ca nu se va mai lasa manipulata de ceea ce simte si cine si-a jurat pe sfinti si cruci sa nu mai cada in patima dragostei, asteapta cu inima indoita momentul in care stie ca istoria se va repeta?

Ai auzit despre Romeo si Julieta, despre Othelo si Desdemona, despre Ulise si Penelopa, deci stii ca nu esti nici prima, nici ultima din istoria iubirilor celebre care sa fi patimit. Si cu toate astea, vremurile noastre par sa aduca iubiri mai complicate si mai greu de inteles. Intr-o astfel de poveste ne introduce si Julian Barnes, pentru care experienta iubirii se transforma, invariabil, intr-una sado-maso. Alaturi de autori ca Pascal Bruckner sau Frederic Beigbeder, Julian Barnes te lasa sa crezi ca si personajele sale isi descopera adevaratul fel de a fi recreand mitul dragostei intr-o maniera personala, neasteptata si de neuitat. De neuitat se va dovedi a fi cosmarul in care se transforma ceea ce se anunta a fi un autentic love story.

Si-n volumul TROIS (titlul original este “Talking it over”), aparut la editura Nemira si despre care The Observer a scris ca este “un cocktail nebun, indraznet si modern, un triunghi al dragostei contemporane”. Actiunea este simpla. Stuart si Oliver sunt prieteni dintotdeauna. Ca-n viata, Oliver este tipul care-l are pe vino-ncoa’, cu succes la femei si toate avantajele care decurg din asta, in vreme ce Stuart este doar the buddy, umarul pe care se plange, bandajul de pus pe rana. Pana cand, intr-o zi, Stuart o intalneste pe Gillian, se indragosteste de ea si o ia de nevasta.

Menage a trois-ul este inevitabil cand Oliver se indragosteste, la randul sau, de Gillian. Complicatiile emotionale si sexuale nu intarzie sa apara si cele trei personaje incep sa impartaseasca  intamplarile cu care se confrunta, fiecare asa cum le percepe. Acesta este momentul in care tie, cititorule, ti se cere sa imparti dreptatea – cine minte si cine spune adevarul.

Barnes are marele merit de a condimenta relatarile lui Stuart, Oliver si Gillian cu umorul specific britanic. Vicisitudinile iubirii creeaza, asadar, mai departe de angoasele specifice, un spatiu al amuzamentului si al bunei dispozitii. O aceeasi situatie care produce trei nivele de perceptie diferite, deci istorii si trairi diferite. Finalul cartii este unul deschis, cititorul fiind liber sa decida soarta personajelor cu ajutorul propriei imaginatii.

“Sunt indragostit de Gillie. Sunt uimit, sunt siderat, sunt speriat de mine, sunt lovit de trasnet. De asemenea, sunt speriat ca dracu’. Ce-o sa se intample acum?” Daca si pentru voi asta este o fraza care a marcat inceputurile povestilor de iubire pe care le-ati trait, atunci aveti deja un motiv suficient sa nu ratati aceasta lectura.