Gabriel Garcia Marquez. A life

Pe raft

Gabriel Garcia Marquez. A life

Cartea lunii IULIE in magazinele Diverta este Gabriel Garcia Marquez. O viata, scrisa de Gerald Martin. “A life” este singura biografie tolerata de Marquez si o carte tradusa in peste 20 de tari!

“Am lucrat la aceasta biografie timp de saptesprezece ani. Contrar opiniilor tuturor celor cu care am discutat la inceputul acestui proiect (“N-o sa ajungi niciodata sa-l vezi, iar daca vei reusi, n-o sa coopereze”), m-am intalnit cu omul meu la doar cateva luni dupa ce am inceput sa lucrez si, desi nu se poate spune ca deborda de entuziasm (“De ce vrei sa scrii o biografie? Biografiile inseamna moarte”), a fost prietenos, ospitalier si tolerant. Chiar asa, de cate ori am fost intrebat daca biografia mea este una autorizata, raspunsul meu a fost intotdeauna acelasi: “Nu, nu este o biografie autorizata, este o biografie tolerata.”

Cu toate astea, spre surprinderea si recunostinta mea, Gabriel García Márquez insusi a spus presei internationale, in 2006, ca sunt biograful sau “oficial”. Probabil ca asta ma face singurul sau biograf tolerat in mod oficial! A fost o deosebita onoare.” Gerald Martin

In cei 17 ani de lucru la acesta biografie, pe langa discutiile cu Gabriel Garcia Marquez, Gerald Martin a intervievat peste 300 de persoane apropiate lui Marquez: Fidel Castro, Felipe Gonzales, presedinti ai Columbiei, scriitori precum Carlos Fuentes, Mario Vargas Llosa, Alvaro Mutis, familia (sotia si copiii autorului, mama, fratii si surorile sale), agenti literari si cei mai buni prieteni si colaboratori.

Volumul contine si 16 pagini de fotografii cu G.G. Marquez, in diferite ipostaze si imprejurari, impreuna cu familia si prietenii.

Gabriel García Márquez, nascut in Columbia, in 1917, este cel mai cunoscut scriitor aparut in “Lumea a Treia” si cel mai cunoscut exponent al unui stil literar, “realismul magic”, ce s-a dovedit uimitor de productiv in alte tari in curs de dezvoltare si printre romancierii care scriu despre ele – precum  Salman Rushdie, pentru a cita doar unul dintre cele mai cunoscute exemple. García Márquez este, probabil, cel mai admirat si mai reprezentativ romancier latino-american al tuturor timpurilor in interiorul Americii Latine insesi; chiar si in “Prima Lume”, cea a Europei si a Statelor Unite, intr-o epoca in care cu greu mai gasesti mari scriitori care sa se bucure de recunoastere universala, reputatia sa de-a lungul ultimelor patru decenii ramane fara egal.

Fara indoiala, daca trecem in revista romancierii secolului XX descoperim ca majoritatea “marilor nume”, asupra carora criticii au reusit sa se puna de acord, s-au afirmat in primii patruzeci de ani ai acestuia (Joyce, Proust, Kafka, Faulkner, Woolf); insa, in cea de-a doua jumatate a secolului, e posibil ca doar García Márquez sa se bucure de o reala unanimitate. Se prea poate ca lucrarea sa de referinta, Un veac de singuratate, publicata in 1967, si aparuta la cumpana tranzitiei de la fictiunea “modernista” la cea “postmoderna”, sa fie singurul roman scris intre 1950 si 2000 care a gasit cititori entuziasti in aproape toate tarile si culturile lumii.  in acest sens, atat in termenii subiectului cartii – in mare, ciocnirea dintre “traditie” si “modernitate” – cat si ai receptarii sale, nu-ar fi probabil nicio exagerare in a sustine ca a fost primul roman cu adevarat “global” al lumii.

Si in alte privinte, García Márquez este un fenomen rar intalnit. E un scriitor serios, dar popular – asemenea unor Dickens, Hugo, sau Hemingway – care vinde milioane de carti si a carui celebritate se apropie de cea a sportivilor, muzicienilor, sau a vedetelor de cinema. in 1981, a fost  cel mai popular laureat al Premiului Nobel pentru Literatura din ultimele decenii. in America Latina, o regiune care n-a mai fost niciodata la fel de cand García Márquez a inventat mica comunitate din “Macondo”, este cunoscut peste tot dupa porecla sa, “Gabo”, la fel ca “Charlie”, vedeta filmului mut, sau “Pele”, legendarul fotbalist. Desi, pe continentul sau, este una dintre cele mai mari patru sau cinci personalitati ale secolului douazeci, s-a nascut in proverbialul “loc uitat de lume”, intr-un oras cu mai putin de zece mii de locuitori, analfabeti majoritatea, cu strazi nepavate, fara canalizare, si un nume -  Aracataca, cunoscut si ca “Macondo”, care provoaca rasul la prima auditie (desi faptul ca sonoritatea cuvantului ne duce cu gandul la “Abracadabra” ar trebui, poate, sa indemne la precautie). Foarte putini scriitori faimosi, din orice parte a lumii ar fi, isi au obarsia intr-un oras atat de mic, si chiar si mai putini si-au trait epoca, din punct de vedere cultural, dar si politic, atat de deplin si intim ca acesta.

García Márquez este acum un om foarte bogat, cu sapte case aflate in diverse locuri spectaculoase din cinci tari diferite. in ultimele decenii a ajuns in pozitia de a cere (sau, cel mai frecvent, de a refuza) 50.000$ pentru un interviu de o jumatate de ora. A reusit sa-si plaseze articolele la aproape orice ziar din lume si sa primeasca sume uriase pentru ele. Asemenea celor ale lui Shakespeare, titlurile cartilor sale reverbereaza misterios, aproape spectral, in titlurile jurnalelor de pe tot mapamondul (“o suta de ore de singuratate”, “cronica unei catastrofe anuntate”, “toamna dictatorului”, “dragoste in vremea banilor”).

Fragmente din carte

García Márquez isi aminteste: “Era singura persoana din casa de care nu ma temeam. Am avut mereu sentimentul ca ma intelegea si ca ii pasa de viitoarea mea vocatie.”  Colonelul isi adora nepotelul. Sarbatorea ziua micului sau Napoleon in fiecare luna si-i satisfacea orice capriciu. insa Gabito nu va ajunge razboinic si nici macar atlet, fiind stapanit toata viata de o multitudine de spaime incontrolabile –  de fantome, superstitii, intuneric, violenta si respingere  -  nascute toate  in Aracataca, in timpul copilariei sale tulburi si nelinistite. Totusi, inteligenta si sensibilitatea sa, si chiar si frecventele sale crize, i-au intarit indulgentului sau bunic convingerea ca baiatul era demn de el si chiar menit unui destin maret.

Margot isi aminteste: “Gabito statea mereu langa bunicul meu, ascultandu-i toate povestile. Odata, a venit in vizita un prieten de la Ciénaga, unul dintre acei batrani care fusesera in Razboiul de O Mie de Zile cu bunicul. Gabito, numai urechi, ca de obicei, s-a postat langa respectivul domn, dar cand a facut-o, unul dintre picioarele scaunului pe care acesta statea i-a prins pantoful. El a tacut malc si a rabdat, ramanand nemiscat pana la sfarsitul vizitei, pentru ca s-a gandit, ‘Daca zic ceva o sa-si dea seama ca sunt aici si o sa ma dea afara.’”

La o varsta destul de inaintata, mama lui Márquez imi va spune ca “Gabito a fost intotdeauna batran; pe cand era doar un copilas stia atat de multe incat parea un batranel. Asa-i si spuneam, Mosulica.” De-a lungul vietii sale, majoritatea prietenilor sai vor fi mult mai in varsta si mai experimentati decat el si, in ciuda optiunilor sale politice liberale si, in cele din urma, socialiste, ceea ce-l va atrage intotdeauna, in mod constient, sau inconstient, la partenerii preferati, va fi o combinatie de intelepciune, putere si autoritate.  N-ar fi hazardat sa conchidem ca unul dintre cele mai puternice implusuri ale vietii ulterioare a lui García Márquez a fost dorinta de a se reintoarce in lumea bunicului sau.

Editia pentru Romania: Litera International
Format: 234x153mm
Cartonata, cu supracoperta
664 pagini
Aparitie: iunie 2009



feedback
автоновости Обзор BMW X1 2023 — самый дешевый кроссовер Обзор 2023 Kia Sportage Hybrid SX-Prestige Обзор Toyota GR Corolla Circuit Edition 2023 Lexus UX 250h F Sport Premium 2023 Года Porsche Taycan — рекорд Гиннесса Обзор Hyundai Elantra N 2023 года выпуска Обзор Mazda MX-5 Miata Grand Touring 2022
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou