100% Bucuresti
Pe raft
Ma gandeam sa incep articolul cu o variatiune pe tema titlului acestui album, ceva de genul – 30% text, 70% fotografie – dar e mult prea greu de cuantificat ce contribuie mai mult in acest melanj imagine-text, la crearea acelui 100% anuntat de coperta.
Si pentru ca autorul, Stefan Cosma, e evident un chemat al sinesteziei, iata cam cum arata produsul in viziunea sa: "Albumul 100% Bucuresti nu reprezinta altceva decat versiunea fotografica a unei compilatii muzicale pe care regasiti adunate manele, muzica clasica, romante, slagare, cantece patriotice si beat-uri electro."
O reactie fireasca la versiunile idilice, la mare moda, ale Bucurestiului interbelic sau la cele cosmetizate, ale Bucurestiului-capcana-pentru-turisti, albumul lui Stefan Cosma ne aduce in fata orasului contemporan, eclectic, in care se suprapun bastoanele pensionarilor si stencil-urile, crestele punkistilor si Casa Poporului, bulinele rosii si grafitti-ul.
Fotografiile sunt insotite de 8 povestioare-eseuri, apartinand unor personaje la fel de eclectice ca si orasul despre care vorbesc: Vlad Nanca, Maria Popistasu, Alex Leo Serban, Dorin Stefan, Jean Lorin Sterian, Stefan Tiron, Dragos Bucurenci, si Tom Wilson. Bucuresteni nascuti iar nu facuti sau bucuresteni adoptati, indragostiti de acest oras, fiecare cu viziunea si povestea lui fermecatoare. Uratenia si defectele orasului nu sunt ascunse, Tom Wilson fiind convins ca "lucrurile rele" ne fac sa iubim, pana la urma, acest loc.
"Sa lasam femeile frumoase barbatilor fara imaginatie" zicea Proust. Tot la fel, sa lasam orasele frumoase turistilor fara imaginatie si sa ne vedem in continuare de Bucurestiul nostru, si de nevoile, si de neamul…
Dora Pantazi