Punch-Drunk Love

Pe ecran

Punch-Drunk Love

Inainte de „Punch-Drunk Love” (da da…il gasiti pe rafturile cu DVD-uri sub titlul de „Ametit de dragoste”) regizorul Paul-Thomas Anderson surprindea placut, cu mega-filmul („mega” in lungime, peste 3 ore…si „mega” in executie) „Magnolia” (premiat cu Ursul de Aur la Berlin) si controversatul „Boogie Nights”.

Doua filme atipice, primul facand o introspectie in trairile unui artist, iar al doilea relatand viata unei vedete porno.

„Punch-Drunk Love” (Premiul pentru regie la Cannes) e, de asemenea, un film atipic. Deoarece, in ciuda categorisirii – comedie romantica – datorita execuiei, ai impresia ca urmaresti un amalgam de genuri: de la thriller la comedie, de la actiune la drama s.a.m.d. Imaginea e excelenta, dandu-ti impresia unui vis, de un estetism minunat (a se vedea albastrul fabulos al costumului, omniprezent pe toata durata filmului, facandu-te sa te pierzi hipnotizat intr-o reverie infinita) aproape lasandu-te sa ii palpezi textura.

Dar cel mai atipic lucru din film e alegerea actorului principal, Adam Sandler. Actorul care ne-a obisnuit cu roluri cretinoide, din comedioare de pop-corn, face aici un joc fabulos. Iar acel „punch-drunk” din titlul filmului ii vine ca o manusa. Pentru ca Barry Eagan (actorul Adam Sandler) e un ametit. Dar nu ametitul din definitia uzuala. Ci unul plin de frustrari, rabufniri violente, un pic schizofrenic, un pic romantic si extrem de naiv. Aproape ca iti apare desprins dintr-o alta lume. (Scena in care isi calmeaza nervozitatea spargand geamurile surorii sale e geniala). Iar Adam Sandler demonstreaza ca are un talent urias, reusind sa exprime aceasta paleta de trasaturi fara niciun derapaj.

Iar in completarea lui vine Emily Watson (fabuloasa actrita din „Breaking the waves” al lui Lars Von Trier) care e aici scop si tentativa de umanizare al lui Barry. Si, in mare masura reuseste. Iar distopia ce intervine intre cele doua personaje e delicioasa.  

„Puch-Drunk Love” e altceva. Acel altceva care ne bucura ca s-a inventat cinema-ul. Care ne face sa visam cu ochii deschisi, care ne da sansa de a zambi si de vedea dincolo de aparenta normalitate. E ca o simfonie intr-o catedrala ce te imbata si te ameteste (o ameteala placuta, ce te mangaie discret – „Puch-Drunk”).

Un film care nu trebuie ratat!



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou