Michael Clayton

Pe ecran

Michael Clayton

Regizorul Tony Gilroy este, printre altele, vinovat de scenarizarea trilogiei ce il au in centru pe Jason Bourne. Ceea ce i-a iesit foarte bine de altfel.

Tinand cont de chestiunea asta, ai astepta de la „Michael Clayton” sa fie un action-thriller (fie el si mai apasator sau mai „inteligent”) de genul trilogiei mentionate mai sus. Insa Gilroy nu cade in pacatul repetivitatii si surprinde prin originalitate. 

Poate ca recidiva la Gilroy consta intr-un soi de „afectiune” fata de anti-eroi. Pentru ca si Michael Clayton, la fel ca si Jason Bourne, e tot un anti-erou. Antipodal, ce-i drept, fata de celalalt „copil” al regizorului/scenarist, dar pastrand unele caracteristici: enigmatic, stie mai multe decat pare, melancolic, inteligent etc.
 
Povestea e cusuta cu fire de thriller: se facea ca exista o firma giganteasca de avocatura. Firma cu clienti „grasi”, ce mai fac si prostii din cand in cand. Michael Clayton (actorul George Clooney) e un angajat la acea firma. Un fel de „om bun la toate”, cel care e trimis sa rezolve toate tampeniile facute de clienti (i se mai spune „The fixer”). Cand unul dintre avocatii firmei, prieten bun cu Clayton, pe numele sau Arthur Edens (actorul Tom Wilkinson) descopera niste chestiuni mai ilegale la firma pe care o apara intr-un proces, U-North, povestea isi ia avant, lansandu-se in tot soiul de intrigi si de rasturnari de situatie.
 
Filmul e, per total, un thriller cu iz de conspiratii. Insa tonalitatea e mai altfel. E mai melancolic, mai meditativ, ca un batranel caruia ii citesti intelepciunea in surasul obosit. Insa nu esti ferit de empatia filmelor de gen: suspans, intrebarea „care pe care?” s.a.m.d. Rolurile sunt jucate delicios: actorul Clooney nu mai are nevoie de confirmare ca este un actor excelent, Tom Wilkinson, deja „veteran”, e impecabil, iar actrita Tilda Swinson e perfecta in rol de „evil character” angoasat.
 
Nominalizat la Oscar, „Michael Clayton” are de infruntat concurenti „grei”, printre care si favoritul meu de anul asta, „No country for old men”. Cu siguranta publicul il va aprecia. Insa nu e o capodopera. Are scapari multe si abordeaza un topic la moda: alimentele modificate genetic. Probabil cu ocazia asta vom afla si parerea americanilor vis-a-vis de chestiunea asta. Sau Oscarurile nu sunt decernate in functie de optiuni politice? Oricum merita vazut. Nu e o noutate in genul abordat (cum a fost „Collateral”-ul lui Michael Mann) dar e mai „altfel”.


feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou