Mayra.ro
Timp liberCroniciPe ecranJurnalul unei dadace
Timp liberCroniciPe ecranJurnalul unei dadaceJurnalul unei dadace
Pe ecran
Titlul imi inspira ceva mult mai superficial sau mai plictisitor decat ceea s-a dovedit a fi, pana la urma “Jurnalul unei dadace”. Ironia face ca una dintre temele principale ale filmului sa fie chiar… gandirea stereotipa, pusa cel mai bine la adapost de aroganta si ambitie.
Inca de la primele cadre pelicula m-a surprins placut, printr-o abordare speciala, cu eroina principala initiind "mai in gluma, mai in serios" un studiu antropologic despre locuitorii din Upper East Side, Manhattan (un fel de Primaverii de-al nostru, la scara mult mai mare, bineinteles).
Personajele sunt asezate in diorame (din cele in care puteti vedea triburi amazonieine la Muzeul Antipa), comentariile sunt ironic-amuzante si prezinta comic, realitati dureroase. Viata invidiata de toata lumea a familistilor din Upper East Side ascunde de cele mai multe ori in spatele luxului o cangrena a nefericirii. Sotii workoholici isi inseala sotiile, ele se refugiaza in cumparaturi, opere de caritate inutile si hobby-uri caraghioase, iar copii sunt lasati in seama unor dadace imigrante care ajung sa isi neglijeze proprii copii pentru a avea grija de ai altora.
Povestitoarea noastra si autoarea "studiului" este Annie Braddock (Scarlett Johansson), o proaspata absolventa a New York University cu specializarea principala in finante si secundara in antropologie. Aceast moment de rascruce din viata ei e marcat de indicatoare mari: prioritatea oferita carierei, succesul platit cu ore suplimentare de munca, un job intr-o multinationala, taioare lipsite de personalitate, dar pline de responsabilitate.
La primul sau interviu, Annie este intrebata "Cine este Annie Braddock?" – asteptandu-se de la ea obisnuitele stereotipii laudative. O intrebare de rutina pentru un interviu, o intrebare care ne-ar bulversa viata oricareia dintre noi daca ne-am pune-o intr-adevar. Iar Annie are curajul sa si-o puna si sa isi dea seama ca nu poate gasi nicio diorama in care sa se simta "ca acasa".
Optiunile nu sunt cu putinta in lipsa unei identitati proprii, asa ca Annie lasa viata sa opteze pentru ea. Salvand viata unui copil, este abordata de zeci de mamici bogate aflate in cautarea unei dadace si opteaza pana la urma sa aiba grija chiar de copilul pe care l-a salvat.
Noul loc de munca este subiectul unui studiu antropologic in care, desi initial nu dorea sa se implice pentru a mentine "obiectivitatea" stiintifica, Annie ajunge sa investeasca sentimente. Parintii lui Grayer (copilul de 5 ani de care trebuie sa aiba grija) isi neglijeaza egoist copilul. Acesta are parte de afectiune numai din partea unor dadace platite cu bani pentru a face asta si care oricum sunt schimbate o data la cateva luni pentru ca nu indeplinesc standardele cerute de rangul casei. Pentru ca este singura care ii ofera un refugiu, baietelul ajunge sa o iubeasca foarte tare pe dadaca.
Foarte frumos construita este scena in care care Annie si Grayer stau intr-un cort improvizat din cearsafuri, jucandu-se de-a excursionistii la lumina lanternei, in timp ce din jungla din casa se aude zgomotul fioros al scandalului parintilor.
Casnicia celor doi se destrama si nu e nimic surprinzator in asta, in afara modului crud in care problemele lor le afecteaza copilul. Fiind stereotipe, personajele nu capata nume pana la sfarsit, atunci cand se descopera pe sine – asa ca parintii lui Grayer sunt Mr si Mrs X.
Mr. X – un workoholic adulterin care nu se poate impaca cu rolul de tata pentru mai mult de 3 minute pe zi. Mrs X – jumatate vinovata – jumatate victima, o femeie educata si stilata, a carei viata a fost schimbata complet de casatoria cu Mr.X. Preocupati mult mai mult de ei insisi decat de copil, cei doi parinti il folosesc pe acesta ca pe un accesoriu la diferitele petreceri ale companiei si in vizitele de protocol si ca barometru al excelentei familiei (faptul ca nu a fost acceptat la o scoala de prestigiu este o tragedie de proportii). Grayer este folosit mai mult ca un mijloc de pastrare a aparentelor decat ca scop in sine, si ne dam seama cel mai bine de acest fapt cand Mrs. X este gata sa mai faca un copil crezand ca asa isi va putea salva casnicia. In ciuda faptului ca isi neglijeaza complet chiar si actualul copil, Mrs. X este implicata intr-un sir nesfarsit de conferinte si seminarii despre cum sa iti cresti odrasla.
Toate aceste subiecte serioase sunt abordate intr-un stil comic-ironic, reusind in acelasi timp sa te amuze si sa te puna pe ganduri – reteta sigura a unei satire relaxante. Li se adauga idila pe care Annie o traieste cu un vecin chipes, in ciuda regulilor casei, scenele amuzante in care Grayer opune rezistenta incursiunii noii dadace in viata lui si mici intamplari haioase care ii demonstreaza eroinei principale ca desi nu si-a gasit inca vocatia, poate fi sigura ca talentul sau nativ nu e acela de a fi dadaca.
Avem parte, evident, de un happy-end, nu prin aparitia super-eroului care vine si aseaza lumea la locul ei, ci prin descoperirea de sine a personajelor, ajunse, dupa un drum lung, eroii propriilor lor vieti.
SUA, 2007.
Regie: Shari Springer Berman, Robert Pulcini.
Cu: Scarlett Johansson, Donna Murphy, John Henry Cox, Alicia Keys, Lewis Payton Jr.
Durata: 106 min.
Comedie, Subtitrat, Engleza
doinaproorocu
