Greatest Passions: West Side Story

Pe ecran

Greatest Passions: West Side Story

Va plac musicalurile? Va place Shakespeare? Atunci trebuie sa vedeti “West Side Story”!

Intre 1950 si 1970 la Hollywood s-a dansat si s-a cantat mai mult decat in orice alta perioada. Undeva pe la jumatatea acestei "Epoci de Aur" a musicalului, in 1961, Robert Wise si Jerome Robbins au decis sa faca adaptarea hollywoodiana a unei piese care s-a bucurat de un succes deosebit pe Broadway.

"West Side Story" s-a jucat timp de doi ani cu casa inchisa, a facut un turneu mondial si a fost intampinata calduros la intoarcere de publicul american. Avea toate datele pentru a deveni un mare hit cinematografic. Ceea ce s-a si intamplat: filmul a castigat 10 Oscaruri si 2 Globuri de Aur iar coloana sonora semnata de Leonard Bernstein a devenit cel mai bine vandut album de pana atunci.

Povestea este o adaptare contemporana a lui "Romeo si Julieta", plasata pe strazile pline de pericole ale Manhattanului, in care doua bande rivale lupta pentru suprematia in cartier. Montague sunt "The Jets", un grup format din urmasii primului val de emigranti ajunsi pe "Taramul fagaduintei". Capuletii sunt "The Sharks", ultimul val de emigranti portoricani.

Confruntarea lor e inevitabila, mirosul de sange pluteste in aer si totusi in acest mediu ostil doi tineri – Tony si Maria – se indragostesc. Fiecare apartine – impotriva vointei dar prin legaturi de nedezlegat – cate unei bande.

Iar un happy-end in acest scenariu e la fel de posibil ca aparitia lui Adam Sandler intrupat in deux et machina. Desi nu respecta intocmai deznodamantul shakespearian, finalul iubirii celor doi este la fel de tragic.

Filmul nu camufleaza problemele sociale si interetnice, ba dimpotriva, mizeaza pe ele, avand intentia de a transmite un mesaj pacifist. Doc, seful lui Tony, e unul dintre purtatorii acestui mesaj: "Copii, voi faceti de fapt lumea asta sa fie urata! Cand o sa va opriti?" ii someaza el, exasperat, pe rebelii fara cauza.

Roger Ebert se intreaba insa pe buna dreptate: s-a intamplat vreodata ca un rasist sa intre intr-un cinematograf si sa isi schimbe parerile de la o simpla replica?  

Dincolo de inaltele tinte morale, filmul impresioneaza cel mai mult prin forta dansului si a muzicii. Eroii par deseori ca zboara sau plutesc mai degraba decat ca danseaza si chiar daca nu ati avut mari tangente cu genul, cantecele or sa vi se para incredibil de familiare.

Cat despre povestea de dragoste … sa spunem ca e din celebrele "vremuri de demult".

Am revazut filmul impreuna cu o prietena care a ramas uimita ca Tony ii spune Mariei, la doar doua ore dupa ce s-au cunoscut "te iubesc" (si cand te gandesti ca acum ne tot plangem ca traim in "secolul vitezei").

Tot ce am putut sa replic a fost ca avem de-a face cu o adaptare dupa un music-hall, deci lucrurile trebuie sa se intample intr-o anumita unitate de timp si spatiu.

E scuzabil?



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou