Pe 9 septembrie 1939, in micutul cinematograf Fox Theatre din Riverside, California, 4 persoane intra grabite, aducand cu ele cateva role de film.
Cei patru sunt producatorul David O. Selznick, sotia sa, un investitor si un editor. Au ales acest loc pentru o prima vizionare a filmului la care lucreaza de 3 ani, asa ca cer sa vorbeasca cu managerul. Dorinta lor este ca dupa terminarea spectacolului in desfasurare, spectatorii sa fie rugati sa ramana in sala, fara a li se spune ce film urmeaza sa ruleze.
Managerul s-a opus la inceput, dar a consimtit pana la urma, cu o singura conditie: sa isi poata suna sotia pentru a o chema.
Filmul era "Gone with the wind", iar "scena" primei lui intalniri cu publicul avea sa intre in istoria cinematografiei.
Inca de la prima secunda de proiectie sala a inceput sa freamate: toti cunosteau numele producatorului David Selznick din presa ultimilor ani. Iar cand numele lui Maragret Mitchell, autoarea romanului omonim, a aparut pe ecran, s-a dezlantuit un adevarat vacarm. Editorul Hal Kern memoreaza acest moment intr-un interviu de mai tarziu: "n-am auzit un asemenea zgomot in viata mea. Tipau, sareau de pe scaune… Eu eram la proiector. Aveam sunetul dat la maxim dar nu se putea auzi nimic. Doamna Selznick plangea ca un copil, la fel si David, la fel si eu. Doamne, ce senzatie! Cand numele <<Gone with the Wind>> a aparut pe ecran, sala parca a explodat de bucurie."
Filmul era mai mult decat asteptat: era deja adulat. Presa a amplificat nerabdarea spectatorilor tinandu-i la curent cu derularea celor 3 ani de productie. Cartea lui Margaret Mitchell castigase intre timp Premiul Pulitzer si se vanduse in 28 de milioane de exemplare (am scris special acest numar cu litere ca sa nu credeti ca s-a strecurat vreo greseala).
Premiera a avut loc in Atlanta, Georgia, doua luni mai tarziu. Pana in 1941, filmul a rulat intr-un numar limitat de cinematografe, la care se putea ajunge doar cu rezervare facuta din timp. Din toata istoria cinematografului, "Gone with the Wind" detine recordul de incasari box-office. A mai primit 8 premii Oscar si o inalta consideratie din partea AFI, dovedind ca a trecut testul timpului cu brio: locul 2 in topul filmelor de dragoste, locul 4 in topul celor mai bune filme din toate timpurile. Ultima replica a lui Rhett Butler catre Scarlett – "Frankly, my dear, I don't give a damn" – este cea mai memorabila replica din istoria cinamatografiei, conform aceleiasi institutii.
doinaproorocu
Timp liber
