Endless – California Dreamin’ (nesfarsit)

Pe ecran

Endless – California Dreamin’ (nesfarsit)

Cine nu a vazut (inca) “California Dreamin”, ar trebui s-o faca. Dincolo de considerentele de ordin “patriotic” – ca deh! e film romanesc mult apreciat si premiat (premiul “Un Certain Regard” la Cannes)– deci se poarta…

ar trebui vazut pentru ca primul (si din pacate ultimul) lung metraj al regretatului Cristian Nemescu e un film asa cum ar trebui sa fie, in ciuda faptului ca e "nefinisat". Dar acest fapt nu ii dauneaza cu nimic, mai mult, iti permite sa arunci o privire in "culise" – filmul nefiind deloc 'taiat" de un montaj final – astfel ca povestea a ramas exact asa cum a fost vazuta de Nemescu si genialul sau scenarist Tudor Voican.

Povestea este bazata pe o stire de ziar – seful unei gari romanesti a oprit convoiul NATO al unor soldati americani. De aici incolo imaginatia si creativitatea lui Nemescu si Voican au prins aripi, astfel luand viata o parabola extrem de vie. Este o introspectie in "romanism" si in ratarea noastra identitara – caci, nu-i asa ne place sa copiem sentimente si pasiuni din ceea ce vedem la televizor, fara sa le avem pe ale noastre?

Centrul intregii povesti e seful garii Capalnita, Doiaru (Razvan Vasilescu – magnific) – de asemenea singurul personaj care traieste retrospectiv in trecut (alb-negru) prin amintirile sale de copil, cand, alaturi de familia sa, astepta sa vina americanii. Seful convoiului, Jones (Armand Assante) este mai mult decat contrariat de metehnele romanesti – birocratii, spagi etc. si astfel incearca sa gaseasca solutii pentru a iesi din impas. Astfel el formeaza front comun cu "prostimea" satului pentru a-l inlatura pe Doiaru. 

Pe langa povestea in sine mai avem si un love story, intre fiica lui Doiaru (Maria Dinulescu) si adjunctul lui Jones (Jamie Elman) -  care se pierde in erotismul romanesc de unde iese perplex. Rand pe rand toti soldatii isi gasesc partenere intre fetele satului, inclusiv un roman ce se da american (Andi Vasluianu – excelent de altfel).

Filmul lui Nemescu are de toate – cand e incarcat de umor fin, cand e emotionant, cand e visator ("neorealismul magic" al lui Nemescu – cum spunea cineva) – aruncandu-te in final in bratele tragicului. Sustinut de interpretari excelente, filmul reuseste ceea ce putine filme romanesti au reusit – 1. Sa nu devina in mod inutil greoi si 2. Sa nu-ti insulte inteligenta. Iar intrebarea care apasa greu (si care ne modeleaza spiritul romanesc) – Sa astepti ca destinul sa "te loveasca", sau sa pleci in cautarea lui? Recomand cu caldura.     

 



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou