Cronenberg si “A History of Violence”

Pe ecran

Cronenberg si “A History of Violence”

Sa intri in universul lui David Cronenberg este un “task” destul de solicitant. Vezi lucruri despre care stii ca exista, dar pe care vrei sa le ignori sau sa te prefaci ca nu sunt acolo. Iar pe langa asta, amestecul de vizual halucinant cu o suita de…

conceptualizari introspective, genereaza un cinematograf iesit din canoane, insa de care nu te poti dezlipi prea usor. Drept marturie stau "Videodrome" (1983), "The fly" (1986), excelentul "Crash" (1996) sau "Spider" (2002).

Cu "A History of Violence" Cronenberg nu se dezminte, insa schimba putin mizanscena, reusind insa si asa o "lucrare" acida si geniala.

Avem de-a face cu un orasel tipic american, un decor ce lasa acel gust dulceag de "american life" in care toata lumea e fericita, toti se iubesc iar grijile afective sau de alta natura sunt undeva departe de existenta cotidiana.

Aici il gasim pe Tom Stall (un Viggo Mortensen cameleonic, impecabil si extrem de credibil) traindu-si viata linistit langa sotie si cei doi copii. Cu un simplu declic (de arma) Tom Stall se trezete bantuit de trecut. Un trecut negru, violent, de care a incercat sa scape reinventandu-se. Pentru ca Tom Stall nu e Tom Stall (e doar un nume "ce era disponibil") ci un personaj pe care l-a omorat in sinele lui. Insa, in momentul in care trecutul din care facea parte, navaleste peste el, devine din ce in ce mai greu sa-si tina alter-ego-ul ascuns. Iar ambiguitatea identitatii se risipeste ca o perdea de fum suflata de acel aer rece in care se constituie violenta.

Desi ar putea fi privit ca un action-movie tipic, "A History of Violence" se desprinde cu usurinta de etichetarea de rigoare. Cu un inceput lent, cinic (aminteste pe de o parte de filmele lui Tarantino) in care ni se ofera avanpremiera la ceea ce va urma si in care se "stabileste" tempo-ul, filmul continua linistit, in acelasi ritm. Un ritm intrerupt de violenta, dar nu aceea cu care ne-am obisnuit – filme incarcate de explozii si focuri de arma – ci una dura, reala, concentrata in episoade scurte, ca niste rafale de arma aruncate in abis. Iar Cronenberg reuseste din nou o "teoretizare" excelenta si pune fata in fata doua concepte de violenta, fara a le categorisi in bine sau rau: violenta clasica, care izvoraste din placere si din simplul fapt de a o genera; si violenta ca drum de iesire din lumea violenta – pentru ca, nu-i asa, ideea de "fight fire with fire" e profund aplicabila aici.

"A History of Violence" este, ca toate filmele lui Cronenberg, un eseu cinematografic. Regizorul studiaza chirurgical, calm si rece mecanismele violentei, impactul social si personalitatea schizoida a acesteia. Si din nou aproape ca iesi naucit de la film. Pentru ca, pe langa faptul ca este un film genial, "A History of Violence" e o balada infricosatoare, pe care, daca deschizi bine ochii, o vezi chiar in realitatea imediata.


feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou