Timp liberCroniciPe ecranArta si viciu – Coffee and CigarettesArta si viciu – Coffee and Cigarettes
Pe ecran
Introduc umil si cu mare bucurie pe unul dintre cei mai “altfel” regizori pe care lumea cinematografica ni i-a dat: Jim Jarmusch. Demonstrat in fiecare caz e urmatorul fapt: filmul independent e oarecum sinonim cu film “de calitate”. Iar Jim Jarmusch face doar filme independente.
Pornind cu experimentalul "Permanent Vacation" (1980), facandu-ne cunostinta cu un artist complet cum e Tom Waits (despre el intr-un articol viitor) prin filmul "Down by law" (1986) si trecand prin genialul "Ghost Dog: The way of the samurai" (1999) – Jim Jarmusch reuseste inca o partitura savuroasa prin "Coffee and cigarettes".
Compozitia filmului e extrem de simpla: 11 "suete" cotidiene, toate avand ca numitor comun cafeaua si tigarile. Cu o mizanscena la fel de simpla – baruri, cluburi, incaperi pline de fum – Jarmusch te provoaca la un soi de voyeurism dialectic: descoperi ca adevarul si frumusetea vietii stau in discutii interminabile, toate "stropite" cu putin viciu. Iar particularitatea gesticii ce insoteste aceste "minunatii" e surprinsa excelent de camera regizorului.
Practic in film nu se intampla nimic semnificativ… Nu are actiunea cu care cinema-ul ne-a obisnuit. E o ciocnire de roluri de compozitie si improvizatie cu actori la fel de atipici precum e filmul: Iggy Pop, Tom Waits, RZA (Wu-tang-clan), Jack si Meg White (The white stripes) etc. care stau alaturi de actori de prima mana: Bill Murray, Steve Coogan, Alfred Molina sau Roberto Benigni.
Conversatiile frizeaza absurdul (acel absurd care iti releva tainele universului intalnit si in teatrul absurdului) si parca te smulg din scaun si te scutura violent, ca mai apoi sa te arunce intr-o placere si o liniste totala. Ritualul cafelei e surprins pana in cel mai mic detaliu de Jarmusch (tremuratul mainii, cafeaua varsata in farfurie, dozajul de zahar etc.) – insa ce e minunat e ca, de fapt, filmul e despre tine si inevitabil te regasesti in amalgamul de gesturi de pe ecran.
Jarmusch transforma si da valente filosofice acelui fapt aparent banal – bautul cafelei. Interdependenta minunata dintre cafea si tigari (una o conditioneaza pe cealalta) – genereaza acel lucru care ne fiinteaza in totalitate – conversatia. Iar imortalizarea ei pe pelicula nu face altceva decat sa-i dea statutul de adevar ultim, devenind astfel nemuritor.
Filmat in totalitate alb-negru, "Coffee and cigarettes" te lasa sa intuiesti la nivel senzitiv culoarea. Te provoaca imaginativ si intelectual (lasand totusi destul spatiu banalitatii) astfel ca, in momentul in care filmul s-a terminat, te vei simti implinit si vei vrea sa bei o cafea alaturi de cineva. Sper ca la finalul filmului sa exclamati cu un zambet tamp pe fata acea replica a personajului lui Roberto Benigni – "Strange to meet you!"
