Portet de fotograf – Vlad Eftenie
In rama
Crescand intr-o familie de arhitecti si profesand apoi arhitectura, aparatul foto i-a fost mereu la indemana ca orice alt instrument de lucru. Apropierea de aparatul foto s-a produs intr-o maniera intensiva odata cu descoperirea libertatii prin fotografie.
Mai tarziu, trecerea in era digitala a aparatelor accesibile au deschis noi porti, aparatul foto devenind un obiect pentru 'joc', istoria dovedind deja ca ceva care incepe 'dintr-o joaca' poate ajunge departe foarte repede.
"Ca fotografi – creatori de mesaj prin intermediul unei codificari complexe (la nivel de mecanism) intampinam mai mereu chestiunea 'comunicarii mesajului' fotografic catre privitor. Fotograful face uz de un anumit 'arsenal' simbolic prin incarcarea imaginii cu mesaj – fie ca se cheama schema (reteta) sau metoda aplicata sau pur si simplu reactie emotionala spontana. Pentru a exista un dialog cu privitorul trebuie in primul rand utilizat un limbaj comun. Cu cat mesajul este mai complex cu atat mijloacele sunt mai avansate cu atat privirea unei imagini necesita un efort mai mare din partea privitorului. Ideal este cazul in care cei doi se intalnesc la mijloc intr-un consens al comunicarii, al 'povestirii', privitorul fiind liber la randul sau sa incarce imaginea de sens dupa propria posibilitate.
Asa cum o situatie foto poate fi interpretata in 5 feluri diferite de 5 fotografi, 5 privitori pot gasi sensuri diferite dar/sau convergente ale unei imagini, fiecare se lasa purtat in functie de disponibilitatea sa de a rima cu ceea ce percepe ca parte a 'adevarului' unic al fotografiei.
O imagine pentru unii poate doar 'arata' in timp ce pentru altii poate 'vorbi'. O fotografie care poarta un mesaj intr-o forma lizibila si descifrabila, care 'vorbeste' devine un purtator universal al unui mesaj capabil de a sensibiliza privitorul.
Un act fotografic reusit aduce cu sine cunoasterea.
"Cred ca un mediu mai putin propice fotografiei este acela care nu-ti sopteste nimic, care te convinge sa nu fotografiezi. Pe de alta parte ce e sau nu 'interesant' e subiectiv. Tine de aria de interes a fotografului, de starea sa de moment, etc. Un 'loc bun' este acela cu care reusesti sa rimezi, acela care iti spune o poveste, acela care trezeste emotia din interior, trairea; fotografia vine atunci doar ca o confirmare a acestora, nu mai e un scop in sine. Din momentul in care emotia devine efervescenta ramai singur, doar tu si subiectul, declansarea fiind doar o urmare naturala care confirma trairea, momentul; fotografia in sine isi gaseste adevarata dimensiune cand prin intermediul ei afli si poti povesti mai departe, comunicand despre subiect si despre sine, vorbind despre oameni si locurile lor asa cum le-ai intampinat tu.