Expo – Degradarea spaţiului public

Care sunt celelalte atracţii din acest punct de vedere? Toate aceste zone le veţi găsi separate de obstacole insurmontabile, pentru un pieton: urâte cartiere de blocuri, ghetouri, străzi sufocate de traficul rutier, intersecţii aglutinate şi periculos de traversat, zgomot, aglomeraţie… Lipsa unui traseu pietonal, care să contureze în acelaşi timp un traseu turistic al capitalei, implică destructurarea oraşului, transformându-l într-un complicat nod rutier şi nimic mai mult.

Străzile, trotuarele sunt o aglomerare babiloniană de gherete, chioşcuri, tarabe, panouri publicitare, terase exinse ilegal şi amenajări deplorabile la fel de ilegale; pieţele şi scuarurile sunt intersecţii monstruase, un fel de labirint al minotaurului, care te rătăcesc în încercarea de a le traversa, parcurile, prea puţine, sunt locul de desfăşurare a tot felul de tarabagii, mai mult sau mai puţin autorizaţi (este vorba inclusiv de „terasele – tarabe”), hazna pentru câini şi artere de circulaţie auto pentru diverşi angajaţi a sus numitelor „terase”.

Dincolo însă de acest prim nivel de judecată a calităţii spaţiului public se întrevăd altele pe care, din ignoranţă şi deszinteres, le observăm rareori. Aspectul, valenţa estetică a spaţiului public este primul dintre ele. Încercaţi să pozaţi ceva în Bucureşti, de fapt altceva decât maşini parcate, bannere, stâlpi şi păduri de fire de toate soiurile, ţevi galbene de gaze, aparate de aer condiţionat, „terase” şi mormane de gunoi.

Tot la această categorie intră mobilierul urban care, şi din carenţa de civilitate a cetăţenilor, este de cele mai multe ori foarte rudimentar. Pentru a înţelege profunda lipsă de preocupare este suficient să vă uitaţi la rampele de acces pentru handicapaţii locomotor de la intrarea în diferite clădiri publice. Construite în pripă şi doar de faţadă pentru a satisface această obligativitate legală, ni se prezintă în cele mai variate şi mai nefireşti forme. De la rampele de metal la cele de beton, de la înclinaţii normale la unghiuri de elevare imposibile şi trasee nefiresc de complexe, totul trădează dezinteres. Gardurile care delimitează spaţiul verde sunt la rândul lor de foarte multe tipuri având în comun doar preocuparea evidentă pentru reducerea costurilor, calitatea fiind o problemă inexistentă.

Al doilea nivel care trebuie avand în vedere este cel referitor la exploatarea turistică a spaţiului public. În jurul acestuia se configurează, precum anticipam, trasee turistice care pot fi valorificate. Extinderea continuă a Bucureştilor, într-un ritm alert dictat de cele mai multe ori numai de interese economice, conduce la depersonalizarea Capitalei şi la constituirea ei într-un imens şantier.

Obiectivele proiectului sunt:

• prezentarea fotografică a situaţiei spaţiului public în Bucureşti (situaţie actuală, perspective de dezvoltare, intervenţii, rapturi din spaţiul public)
• reiterarea interesului şi preocupărilor UAR vizavi de problema calităţii spaţiului public din Bucureşti
• co-interesarea şi responsabilizarea cetăţenilor în această problemă
• atenţiunarea administratiilor locale şi centrale asupra progresivei diminuări a cantităţii şi calităţii spaţiului public din Bucureşti

Grupul ţintă este format din: profesionişti şi studenţi din domeniul arhitecturii şi urbanismului, membri ai administraţiei locale şi centrale, factori de decizie, membrii ai opiniei publice şi ai societăţii civile.

Activităţile programului

Acesta se construieşte în jurul expoziţiei „Degradarea spaţiului public” ce se va desfăşura în galeria „Octavian Doicescu” (Teatrul Act) si debuteaza pe 2 noiembrie. Cu ocazia vernisării expoziţiei va avea loc o discuţie liberă pe tema calităţii şi intervenţiilor asupra spaţiului public.

Discuţia va fi deschisă tuturor participanţilor la vernisaj. Intenţia principală este aceea a responsabilizării cetăţenilor şi a autorităţilor vizavi de situaţia dezastruasă a spaţiului public din Bucureşti.

Expoziţia

Expoziţia cu titlul „Degradarea spaţiului public” va fi panotată la galeria „Octavian Doicescu. Panourile vor cuprinde imagini juxtapuse ale tipurilor de degradări pe care le-a suferit spaţiul public din Capitală, imagini care vor fi grupate în funcţie de tipurile de agresiuni. Acestea pot fi rapturi voite (legale sau/şi ilegale), intervenţii neavenite, alterări ale destinaţiei iniţiale, degradări din neglijenţă. Caracterul fragmentar al expunerii este implicit abordării. Nu se poate emite pretenţia de a epuiza subiectul într-o singură expoziţie, astfel încât selecţia cazurilor expuse este una restrictivă

Rezultatele scontate

• Semnalarea fenomenului de degradare a spaţiului public şi a implicaţiilor pe care acest fenomen le comportă, atât către societatea civilă cât şi către autorităţile competente.
• Realizarea unei interfeţe viabile de comunicare prin forumul de discuţii al Observatorului Urban lansat cu ocazia vernisării expoziţiei.
• Scurtă descriere a cadrului, cu identificarea zonelor de interes ale programului.

În condiţiile rapidei dezvoltări a Bucureştilor, atât din punct de vedere urbanistic, cât şi din punct de vedere demografic, modificările de profunzime ale Capitalei sunt de natură să influenţeze calitatea locuirii. Continua diminuare a spaţiilor verzi, aproximativ 10 mil. de m2 au dispărut complet din 1989 până astăzi, conduce implicit la deteriorarea cadrului locativ al Bucureştilor.

Chiar dacă Primarul General Adriean Videanu susţine că faţă de media europeană de 12 m2 un cetăţean al Bucureştilor beneficiează de aproximativ 16 m2 de spaţiu verde, trebuie să observăm că ne aflăm în faţa unei cifre neconcludente din moment ce dispoziţia şi/sau repartiţia spaţiilor verzi în Capitală nu oferă spre uzul public mai mult de 8 m2 pe cap de locuitor. În mod evident zonele plantate trebuie să fie exploatabile de către public pentru a de putea intra în categoria „spaţiu public”.

Dincolo de această problemă se ridică aceea a utilizării spaţiului public de către cetăţeni cu respectarea destinaţiei acestuia prevăzută în PUG şi PUZ-uri. Trotuarele trebuie să rămână traseu pietonal şi să nu fie transormate în parcări, pieţele şi scuarurile trebuie să devină zone pietonale şi să nu rămână intersecţii de trafic intens ş.a.m.d..

Legat de aceeaşi problematică generală, trebuie să amintim situaţia fronturilor la stradă din zonele cu valoare istorică şi turistică, care în loc să fie puse în valoare prin restaurări corelate sunt lăsate în paragină şi la cheremul proprietarilor sau chiriaşilor. Intervenţiile modernităţii pe aceste faţade, cum sunt aparatele de aer condiţionat, ţevile de gaze şi cablurile de televizor, internet, telefonie şi curent, nu fac altceva decât să ştirbească imaginea Bucureştilor, altădată subiect de mândrie locală şi naţională.

Aspectul istoric şi cel cultural al Bucureştilor, tradus prin zonele urbane protejate şi cladirile de patrimoniu, riscă să se piardă iremediabil, deoarece exact aceste zone sunt supuse unei enorme presiuni. Odată cu pierderea identităţii oraşul se va dezumaniza transformându-se treptat într-o platformă utilitară de uz economic. Nefericita experienţă comunistă a oraşelor-colonii muncitoreşti riscă să se repete.

Câţi dintre noi mai empatizează cu Bucureştii? Câţi dintre noi mai au curajul şi temeiul să spere că Bucureştii vor deveni capitală europeană?

Adresa: Teatrul Act – Calea Victoriei 126, între Strada Piaţa Amzei şi Strada Biserica Amzei – sala Octavian Doicescu. Expozitia debuteaza pe 2 noiembrie.