SexTips and tricksSexul ca businessSexul ca business
Tips and tricks
Bordelurile sunt la fel de vechi ca si istoria umana. Primele bordeluri au fost temple de prostitutie din tarile mediteraneene si din estul mijlociu. In timpul Greciei si Romei antice bordelurile erau binescute si uneori functionau ca institutii cu licenta de functionare.
Bordelurile functioneaza in diverse moduri. In unele bordeluri prostituatele nu au optiunea de a parasi casa de toleranta si primesc o parte foarte mica din banii care sunt platiti de clienti patronului sau nu primesc deloc bani. Acest tip de bordel este modelul tipic in cazul traficului de persoane si este foarte frecvent in tarile in care bordelurile sunt interzise. In unele cazuri prostituatele sunt cumparate si/sau vandute de patronii lor.
In alte tipuri de bordeluri prostituatele sunt angajate, primind un mic salariu fix si un procent anume din banii cheltuiti de client in bordel.
Bordelul - casa de toleranta, lupanarul, casa de prostitutie – este o casa dedicata practicarii prostitutiei, oferindu-le prostituatelor un loc unde sa se intaleasca cu clientii si sa faca sex cu ei.
In functie de reglementarile locale, bordelurile pot fi amenajate numai in anumite zone, cartiere, asa-numitele zone de toleranta sau zone cu felinar rosu.
Culoarea rosie si felinarul rosu, asociate bordelului, ar proveni de la lampile rosii purtate de lucratorii de la caile ferate, lasate in afara bordelului cand barbatii intrau acolo, pentru a fi gasiti mai usor in cazul in care erau nevoie de ei, daca se modifica traseul vreunui tren.
Alte explicatii ar fi ca felinarul rosu, cu tot cu sensurile lui, ar veni de la culoarea rosie a hartiei cu care erau decorate lampile de la bordelurile din China antica, pentru a fi recunoscute ca atare.
In timpul Primului Razboi Mondial, bordelurile din Belgia si Franta erau vopsite in culori diferite, pentru a fi deosebite, astfel: in albastru, pentru ofiteri, in rosu pentru gradele inferioare.
Bordelul la romani insemna "la Crucea de Piatra" si la "Tanti Elvira"
Prima incercare de reglementare a prostitutiei s-a realizat in 1859, dupa ce cu sase ani mai devreme fusese introdusa obligativitatea "conduitei". Matroanele bordelurilor, numite "femei pezevenghi", isi trimiteau fetele, discret, la control medical saptamanal.
Sistemul reglementarist ia sfarsit in 1930 prin articolul 305 al noii legi sanitare si de ocrotire sociala care desfiinteaza "casele de prostitutie sau localurile unde se practica prostitutia cu femei gazduite" . Noua lege a fost inspirata din legislatia americana si germana din anii 1925 si 1927, favorabila inchiderii caselor de prostitutie.
In 1954, Romania a aderat la Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altei persoane.
