Piercingul organelor sexuale masculine

1. Piercingurile genitale se leaga de curentul modificarii corporale, care teoretic este o expresie a individualitatii, iar practic este o moda.

Ele se mai leaga si de aspectul BDSM (termen folosit in literatura de specialitate care se refera la grupa de practici sexuale, denumite si sadomasochism), doar in cazurile celor pentru care durerea este o sursa de pretioase si delicioase endorfine. Ei duc joaca cu piercingurile mai departe si de cele mai multe ori gaurile nu sunt permanente. Play piercing nu presupune neaparat inserarea de bijuterii, ci mai degraba multe ace, in scopul de a produce o durere generalizata care duce imediat la eliberarea de endorfine, de unde si placerea, apoi orgasmul.

2. Piercingurile genitale masculine s-ar putea clasifica in cele decorative si cele cu rol in stimularea sexuala:

- cele stimulative sunt plasate pe capat, adica pe gland, iar ele pot fi bare transversale – ampallang, apadravya, dydoe, fie sub forma de cercei (cerc inchis sau semicerc) – cea mai frecventa forma este “printul Albert”. Se spune ca era initial practicata pentru a putea fixa penisul cat mai aproape de picior, cand se purta moda pantalonilor stramti;

- decorative: in restul anatomiei genitale: frenum, scrot, zona superioara pubica.

3. Piercingul penisului intruchipeaza o parte stabila a peisajului sexual.

Se practica cu succes in Statele Unite ale Americii, in Marea Britanie, in Franta, in Spania si in alte cateva tari “moderne”. Aceasta afacere a inceput in tarile vestice, unde cererea era realizata de grupurile de homosexuali si de sado-masochisti care puteau fi atat homosexuali, cat si heterosexuali. Insa inspiratia a venit din practicile primitive si autoexecutate din jungla africana de catre barbatii mai sportivi.

Chiar daca operatiile erau dureroase, pentru acestia sacrificiul era compensat de cresterea popularitatii printre femei.Dupa ce se vindecau pe deplin, curajosii domni isi puteau cere in voie rasplata. Se presupune ca fetele stateau la coada pentru a beneficia de noile echipamente sexuale.Daca pe atunci se obisnuia sa se foloseasca fragmente de sarma de cupru, bucati de fildes sau, la cei din inalta societate, aur sau argint, astazi nu se mai folosesc astfel de “clopotei”. Iar practica nu mai este autoexecutata, ci se realizeaza in clinici specializate pe domeniul sexologiei si in conditii de igiena maxima.