Mangaierea

Stim harta zonelor erogene, ne-am documentat in legatura cu pozitiile sexuale cele mai "fierbinti", am retinut cam cat trebuie sa dureze un preludiu si un post-ludiu… Iar prima de Craciun inseamna un inel cu vibrator.

In goana dupa orgasm, atingerea-mangaiere pare sa fie uitata, sau folosita doar in asociere cu indicatii pretioase in legatura cu harta zonelor erogene. Mangaierea in sine, ca declaratie muta a dorintei si tandretei pare a fi uitata. Emotia grabeste. Nerabdarea grabeste. Obisnuinta grabeste.

O mangaiere facuta in sine, cu incetineala si sentiment, se apropie suficient de mult de patetism pentru a inspaimanta o parte din audienta. Cine mai are nevoie de poezie cand avem la indemana cea mai eficienta proza: instructiunile de folosire a trupului celuilalt?

Pentru cei care nu subordoneaza acest gest obtinerii unei performante sexuale programate, eficenta sa in aceasta directie vine ca o rasplata binemeritata. Se compara oare senzatiile cu combustie instantanee, ale amantilor care se dezbraca in pripa si nici macar unul pe altul – cu o mangaiere prelunga pe spatele arcuit in asternut, facuta usor si pe tacute, astfel incat celalalt sa isi concentreze toata simtirea pe dara lasata de buricele degetelor asupra pielii lui?  

Nu exista formule ale magaierilor reusite. In orice caz, ele ar trebui sa fie incete si rabdatoare, sa intarzie asaltul amplificandu-i cu fiecare clipa impactul. Pentru ca de mangaiere se bucura ambii parteneri in aceeasi masura, pozitia celui care mangaie nu trebuie sa ii produca niciun fel de disconfort. Crisparea si neplacerea proprie bruiaza o alunecare mangaietoare. Cand vreti sa va atingeti tandru iubitul, asezati-va in asa fel incat sa puteti savura si voi finetea si naturaletea miscarii.

Incercati astfel de atingeri si veti intelege de ce folosim uneori si cuvantul "fior" in loc de "excitatie".