Cuplul sexagenar

Dar omul vorbea serios.

Nu ma mandresc cu asta, dar stiu ca nu sunt singura care evita adesea subiectul “dragostea la batranete”, datorita unor sentimente de respingere amestecate cu niscaiva dispret. “Ce dragoste, la varsta lor, cand ii cauta moartea pe-acasa?” argumenteaza cei mai vehementi. Din moment ce oamenii ajung la un anumit prag, sa zicem cu indulgenta cel de 50 de ani, restul societatii ii impinge brutal in sifonierul cu naftalina, ca pe niste costume folosite.

Cine suntem noi sa stabilim o varsta pana la care adultii pot face sex fara sa ne strambam la ei, ca ne ingretoseaza? Ipocrizia incepe de la falsele pudori si oripilari,  respingand ideea ca unii batrani isi continua viata sexuala. Exista batrani perfect capabili, din punct de vedere fizic, sa performeze satisfacator. Chiar daca libidoul scade, chiar daca hormonii nu mai dau dovada de aceeasi energie, o data cu aparitia andropauzei si menopauzei. Ne inspira oare dezgust Sophia Loren, care la cele sapte decenii ale sale, pozeaza provocator in calendarul Pirelli, sau Sharon Stone sau Tina Turner? Stiti ce nevasta tanara are Clint Eastwood? Intrebati-le pe iepurasele Playboy daca Hugh Hefner li se pare scarbos? Daca el continua sa “sexploreze” in calatoriile sale de budoar, de ce nu ar putea si altii de varsta lui?

Societatea romaneasca are teorii bune (“Cine n-are batrani, sa-si cumpere”), dar practici dezastruoase. Incepand cu privatiunile la nivel financiar si la nivel social (precum participarea restransa la viata publica, cu exceptia anilor electorali), ni se pare firesc ca ei sa fie frustrati si de partea distractiva a vietii. Mai rar vezi varsta a treia la reuniuni sociale, la dans, la matrimoniale, in conditiile in care batranii europeni frecventeaza salonul de cosmetica si de spa, comunica pe messenger si calatoresc prin lume.

Oare nu asta ne dorim cu totii, o viata linistita si imbelsugata dupa pensionare, ca doar “destul am tras in viata aceasta”? Atunci cum se face ca ii tratam pe batranii nostri ca pe niste fosile care trebuie sa-si scurteze viata sociala (si sexuala), ca asa cer pudorile noastre de tineri moderni si emancipati?

La varsta a treia nu mai poti re-edita povestea lui Romeo si a Julietei, insa exista totusi si avantaje, precum faptul ca se elimina riscul sarcinii. Fidelitatea este aproape garantata, tinand cont ca, la varsta respectiva, dragostea fizica se consuma probabil cu precadere in cadrul cuplului, decat la agatat prin discoteci.

Avem exemple in Romania de oameni nu tocmai tineri – dar in forma, care isi armonizeaza energia sexuala cu parteneri mai proaspeti si in putere. Interesant, dar cuplurile disproportionate ca si varsta, nu ni se par asa scandaloase precum cele care au imbatranit impreuna. Chiar daca nivelul de trai al romanilor ii diferentiaza la batranete de, sa zicem, italieni, exista si la noi varstnici care impresioneaza prin pofta de viata si dinamismul cu care isi duc deceniile de umeri.

Ma intreb ce ne ingretoseaza, de fapt? De unde porneste atitudinea de respingere, pe care o vedem impartasita de majoritatea celor din jur. Cuplul sexagenar nu e imoral si nici scandalos, dar intampina mai putina toleranta din partea societatii decat scolarii care incep o viata sexuala prematura. De asemenea, in mass-media ni se prezinta mai frecvent amanti puberi decat batrani indragostiti.

Din punct de vedere psihic, efectele ostilitatii sunt categoric negative pentru acesti varstnici ghinionisti. Daca au scapat cumva de tabuurile in care au fost educati de propria familie si isi doresc sa isi continue viata sexuala, vor intampina respingerea sociala.Activitatile sexuale care supravietuiesc la aceasta varsta vor fi ritualuri tabu, clandestine, consumate departe de privirile inchizitoare ale societatii moderne. Nimanui nu ii place sa fie impins la marginea societatii  precum un monstru anormal si libidinos. In plan personal, pentru o persoana apta si fizic si psihic de activitate sexuala, frustrarea este la fel de inconfortabila ca si pentru cineva mai tanar.  

Totusi, nu trebuie sa ne facem griji prea curand de o eventuala emancipare hormonala a varstei a treia. Educatia si cultura si-au facut treaba bine pana acum. Legile nescrise ale societatii care ne declara morti de la brau in jos dupa pensie nu vor fi prea curand incalcate. Dragi adulti, stati linistiti: mamele si bunicile voastre nu vor aparea in desuuri, ca prin telenovele si nici partenerii lor nu vor face rapiri ca in serai din fata sex-shopului.

O societate normala este cea care  promoveaza o atitudine deschisa fata de acest subiect, nu una care tipa la varstnici sa le fie rusine. Acest lucru se intampla pentru ca nu gandim pe termen lung: tinerii de azi suntem mosii si babele de maine. Daca acum ne place sexul, ne convine ideea ca peste 3-4 decenii sa devenim, vrand-nevrand, niste fosile asexuate? Ne asumam acest risc?