Atingeri tailandeze

Tips and tricks

Atingeri tailandeze

Vedetele hollywoodiene caută inspiraţie în aceste părţi ale lumii. Bărbaţii visează la renumitele masaje tailandeze. A venit rândul Asiei de Sud-Est să ne dezvăluie câteva din secretele seducţiei.

Până acum jumătate de secol, Tailanda era cunoscută drept Siam (cu siguranţă ai auzit şi de gemenii siamezi), adoptând noul nume sub influenţa schimbărilor politice. Tai îşi trage originea din cuvântul “Libertate”.

Tailanda a fost descoperită de puterile europene abia în sec. al 16-lea, însă nu s-a reuşit colonizarea ei. Pe vremuri era o parte din marele imperiu kmer, monarhia rezistând până astăzi. Tailanda rămâne o societate conservatoare din altă dimensiune culturală. Până şi timpul curge altfel aici, după un calendar budist cu 543 de ani înaintea celui vestic (Gregorian), astfel încât, anul 2007 AD este deja 2550 în Tailanda.

Vestul a privit Tailanda din perspectiva unor producţii precum “Anna şi regele Siamului” (The King and I), o poveste romantică dar plină de inadvertenţe.

Cultura tailandeză trebuie căutată atent, în spatele imaginilor decorative folosite de documentare şi de agenţiile de turism.

Ea este pe străzi, în activităţile zilnice, festivaluri, ceremonii, gesturi care ţes pânza socială aproape nebăgate în seamă. Informaţiile ajung mai greu la urechile europene şi o definesc în general drept locaţie exotică, cu o serie de insule tropicale, unde suflă musonul şi – stereotipul cel mai popular, femei micuţe de statură îţi stau la dispoziţie pentru faimoasele masaje erotice. 

Lucrurile nu stau chiar aşa precum se crede. Masajul tailandez veritabil este o demonstraţie de forţă – pentru cele care îl practică, şi una de rezistenţă, pentru cei care îl primesc. În loc de un rol pasiv, te aşezi în poziţii similare celor de yoga, înduri diverse manipulări şi întinderi ale membrelor, după care ţi se aplică tehnici de acupresură pentru detensionare şi eliberarea fluxului energetic. Troznirea oaselor se spune că e eficientă pentru sănătate, însă poate fi chiar dureroasă. 

Spre deosebire de masajul terapeutic, practicarea celui erotic se împleteşte strâns cu a prostituţiei – masajul cu uleiuri precedat de o îmbăiere, se încheie cel mai frecvent cu o partidă de sex. Nu toate saloanele de masaj oferă aceste servicii, însă cu siguranţă pot fi procurate în zona Patpong din Bangkok, un vestit cartier al felinarelor roşii.

Documentele despre sexualitate sunt relativ noi, ceea ce ne împiedică să aflăm profilul autentic al acestei civilizaţii. Este cunoscut faptul că poligamia a fost oficială până în 1935 (urmele unui harem regal se pot vedea încă la Marele Palat din Bangkok), astăzi existând varianta unei “soţii secundare” – nu foarte diferită de o amantă, sau cea a comerciantelor de plăceri sexuale. Însă mai temută decât amanta este văduva, acceptată social ca fiind o femeie “bună şi o căutătoare de plăceri simultan, spre deosebire de gospodinele cuminţi.

În Tailanda, femeia este privită în primul rând drept mamă (mae) fără ca ea să se simtă subordonată sau inferioară barbatului. Educaţia şi mass-media moderne încurajează această viziune în detrimentul feminismului vestic. Idealul este femeia virtuoasă (kulasatrii), o creatură sofisticată, graţioasă, agreabilă, conservatoare în privinţa sexualităţii, ceva ce vesticii ar numi probabil “femeie puritană”.

Arhetipul masculin se construieşte pe două extreme: călugăr – ascetul abstinent de la plăcerile carnale şi soldat – cuceritorul aparţinând mai degrabă senzaţiilor decât spiritului. În varianta secundă stereotipurile încurajează acceptarea naturii sălbatice a bărbatului ca un dat al firii.

În societatea tailandeză, a merge la bordel este un comportament masculin obişnuit, soţiile preferând să accepte ocazional vizitele la lucrătoare ce oferă servicii speciale decât să facă faţă existenţei unei a doua neveste. Prostituatelor li se spune “neveste de închiriat” şi adesea educaţia sexuală a tinerilor bărbaţi se face cu ajutorul lor, prin intermediul taţilor. 

Miturile şi credinţele populare se perpetuează în voie. Unul dintre acestea este că bărbatul are la dispoziţie un număr limitat de orgasme, aşadar trebuie să aibă grijă cum le “foloseşte”. Ca şi părţi ale corpului, este apreciat capul – extremitatea superioară, în timp ce picioarele sunt profund dispreţuite, ca simbol al inferiorităţii. 

Spre deosebire de alte tradiţii orientale, în cea tailandeză nu se pune acelaşi accent pe latura decorativă ca şi parte a seducţiei. Muzica şi dansul păstrează o amprentă puternic tradiţională, celebrând evenimente culturale, aşadar cu greu pot fi folosite – chiar şi de către de o minte occidentală – în scopuri senzuale. Mâncarea se adresează în schimb simţurilor la un alt nivel, întrucât combină cu success cele patru gusturi de bază: dulce, sărat, amar şi condimentat (românescul “ardeiat”). Un element necesar, dar nu şi suficient pentru a cuceri partenerul. Ritualurile de curtare sunt adesea sfioase şi decente, influenţa vestică fiind privită cu ostilitate.

Puternic marcată de principiile budismului, cultura tailandeză este mai degrabă propice relaţiilor serioase şi căsătoriei. Pentru că fetele îşi păstrează virginitatea până la patul nupţial şi idilele au o aromă mai demodată, din care lipseşte latura erotică. O metaforă uzuală aseamănă cuplul cu un elefant: bărbatul reprezintă picioarele din faţă, iar femeia, pe cele din spate.

Aşadar, dacă nu te sperie perspectiva în care simţurile se liniştesc, poate vei găsi atractivă varianta înlocuirii senzaţiilor venite din exterior cu cele care se nasc din interior. Într-un timp ce se scurge mai lent, se poate crea o atmosferă oarecum atemporală, propice – dacă nu meditaţiei cu sunet de clopoţei de vânt, unei conectări afective şi senzuale cel puţin la fel de inefabilă. 

Poate pentru unii dintre noi este timpul ca tăcerea să umple spaţiile dintre îndrăgostiţi. În loc de exuberanţa sunetelor şi mişcărilor dezlănţuite se pot naşte cu uşurinţă gesturile primordiale ale dragostei.
 
Datorită credinţei în karma, timpul se redefineşte, dragostea nemaidesfăşurându-se într-o singură viaţă… Pentru cei care cred în mai multe existenţe, aşteptarea sufletului – pereche nu sperie şi nu îndepărtează comuniunea spirituală.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou