3 obstacole in calea intimitatii

Ce obstacole stau in calea intimitatii?

1. Teama de a fi descoperiti

Intimitatea inseamna a-i permite celuilalt sa patrunda in partea cea mai profunda a sufletului nostru, in viata noatra interioara si de a ne dezvalui asa cum suntem noi in realitate. Atunci cand dam glas emotiilor si gandurilor noastre, ne infatisam cu puterile si slabiciunile, cu frumusetile si imperfectiunile, cu aspiratiile si cu temerile noastre cele mai intime. Partenerul va patrunde in domeniul nostru secret si ne va cunoaste partea de umbra: indoielile, insuficientele, lipsurile, temerile, rusinile, fantasmele si toate acele aspecte de nemarturisit pe care am dori sa le tinem ascunse.

Si atunci, el va sti cat suntem de fragili sub “carapace”, cat de urati suntem sub masca pe care ne-o punem, cat de pustii suntem in strafunduri. Si, in acest caz, ca sa ne depasim spaima, trebuie sa ne fortificam eul. O fiinta bine cladita nu se va teme ca va fi descoperita, deoarece a invatat sa se cunoasca si a ajuns sa isi accepte partea de umbra, fapt care ii confera o tarie considerabila fie si numai reducandu-i vulnerabilitatea in fata atacurilor.

2. Teama de a fi sufocati

Prea multa promiscuitate poate provoca impresia ca suntem sufocati. Aceasta traire trebuie legata de unele evenimente din copilarie. De pilda, viata alaturi de o mama mult prea protectoare si sufocanta. Dar ea poate fi legata si de nevoia anumitor persoane de a respira larg , de a se bucura de spatiu vital.

3. Teama de a ne abandona

A ne abandona fizic inseamna sa ne eliberam de tensiunile din trup, sa ne destindem muschii dar si sa ne lasam in voia bratelor celuilalt. O asemenea temere ii afecteaza de obicei pe subiectii cu un eu fragil si imatur. Acestia nu au incredere in ei insisi si se agata de repere artificiale pe care singuri si le-au creat. Ca sa isi reduca aceasta spaima sau mai mult chiar, ca sa o elimine, este necesar ca acestia sa isi construiasca un eu puternic si sa ajunga sa aibe incredere in sine. Atunci, in clipa in care se abandoneaza, ei nu vor mai asculta de tiranicul lor supraeu cand le va spune ca nu este “onorabil” sa se relaxeze, caci vor sti ca adultii au nu numai dreptul sa-si traiasca viata, si ca este foarte bine ca ei, chiar sa o faca. Nu vor mai asculta de acest supraeu cand le va spune ca, a fi sensibil inseamna slabiciune, caci vor intelege, ca faptura puternica si bogata este tocmai acela care isi accepta sensibilitatea fara teama ca prin aceasta se va dezintegra.