3 mituri despre prostitutie

Insa, exista si barbati care se prostitueaza? Bineinteles ca da. In orice mare oras sunt zeci de barbati inalti, atletici si tineri ale caror servicii sexuale sunt de inchiriat pentru femei sau pentru barbati. Cosmopoliti, sofisticati, bine imbracati ii poti avea o ora, o seara, sau o luna. Sunt versati in orice nuanta sexuala posibila. Acestia sunt de obicei heterosexuali care sunt la dispozitia anumitor categorii de femei: nesatisfacute de sotii lor, singure sau vaduve. Insotitori de fatada in societate sau tineri gigolo ei sunt amanti inchiriati contra cost pentru un anumit timp de catre femei bogate.

Dintre toate ariile de devianta sexuala, prostitutia a captat cel mai mult atentia si interesul profesional al sociologilor. Un asemenea subiect pare justificat din mai multe ratiuni.

In primul rand, prostitutia este o profesie, “cea mai veche din lume”, o ocupatie la fel ca oricare alta, caracterizata de metode, tehnici, stiluri de viata si strategii de lucru, grupuri profesionale, forme de specializare, norme si valori distincte.

In al doilea rand, prostitutia, institutionalizata sau neinstitutionalizata reprezinta o problema sociala importanta cu aspecte morale, juridice, religioase, medicale, economice si culturale.

In al treilea rand prostitutia este unul din cele mai bune exemple pentru analiza evolutiei in timp a definitiilor in materie de “devianta sexuala”, orice conduita etichetata ca fiind devianta avand un caracter relativ pentru ca depinde de norme si traditii.

Unii sociologi considera ca prostitutia exercita o serie de functii benefice pentru socializarea sexualitatii in directii dezirabile, dar altii o apreciaza ca pe o problema sociala pentru ca implica imoralitatea (sexualitatea de tip comercial), exploatarea corpului femeii in beneficiul barbatului, asocierea ei cu alte activitati ilegitime (infractiunea, traficul de droguri) si raspandirea de boli venerice si a bolii SIDA.