Sarut… bolnav

Sexperiente

Sarut… bolnav

Sarutul este primul mod in care iti exprimi dragostea fata de partener. In plus, sarutul, ca manifestare erotica, este o metoda excelenta de relaxare, diminuand semnificativ efectele stresului. Un simplu sarut te poate tine departe de riduri pentru ca pune in miscare 29 de muschi faciali.

Placerea sarutului poate da uneori si dureri. Atingerea pasionala a buzelor in semn de afectiune poate fi o sursa de imbolnavire cu mononucleoza. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor.

Cum se manifesta boala

Debutul bolii este necaracteristic, de obicei insidios cu usoara indispozitie, astenie.

  • Febra, care ajunge des la 39°-40°, este primul semn important; de cele mai multe ori, dureaza peste o saptamana, uneori chiar 3-4 saptamani. Hipertrofiile ganglionare, constante ca si febra, constituie al doilea semn important, predominand mai ales de-a lungul marginii posterioare a sternocleidomastoidianului.
  • Hipertrofiile ganglionare sunt moderate, rareori foarte marcate, moderat dureroase, si dureaza 1-3 saptamani. Uneori, sunt prinsi si sensibili ganglioni mezenterici, simuland afectari ale tubului digestiv.
  • Angina, prezenta in 80% din cazuri, constituie al treilea semn important; ea nu apare din prima zi de boala, ci dupa 2-5 zile de febra. Amigdalele mult tumefiate, moderat dureroase, prezinta depozite abundente, pseudomembranoase, simuland difteria. Angina persista de obicei cel putin o saptamana, nefiind influentata de antibioterapie.
  • Splenomegalia, un semn foarte frecvent, este nedureroasa, palpabila la 1-2 cm sub rebord, cu consistenta usor crescuta, iar durata este sincrona cu a adenopatiilor.
  • Modificarile hematologice, constituind un semn cardinal pentru diagnosticul bolii, se caracterizeaza prin leucocitoza cu mononucleoza.

Cauzele aparitiei virusului

Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice si infecteaza 50% din copii inaintea varstei de 5 ani. Dupa ce patrunde in organism, urmeaza replicarea virusului la nivelul nazofaringelui. Limfocitele B (tip de globule albe) sunt singurele infectate de acest virus si secreta imunoglobuline (anticorpi heterofili).

Dupa infectia primara, virusul Epstein-Barr (EBV) ramane in organism, in special in limfocitele B, pe toata durata vietii si poate fi excretat in mod intermitent de la nivelul orofaringelui, de catre pacienti in absenta oricarei manifestari simptomatice. Virusul poate fi detectat in secretiile orofaringiene la 15% -25% din adultii sanatosi.

Doar 5% din pacientii cu mononucleoza infectioasa contracta boala de la un alt pacient cu infectie acuta. In majoritatea cazurilor insa, transmiterea are loc de la o persoana EBV – seropozitiva asimptomatica la o persoana infectata.

EBV nu este foarte contagios. Transmiterea se poate face prin utilizarea in comun a unor obiecte contaminate cu secretii, prin picaturi, (rar) prin transfuzii de sange, dar mult mai frecvent prin contact direct (sarut).

Majoritatea persoanelor care intra in contact cu pacientii cu mononucleoza infectioasa au fost deja infectati cu EBV in trecut. Perioada de incubatie (intervalul de timp intre patrunderea virusului in organism si aparitia simptomelor) este de 4- 6 saptamani.

Cu toate acestea, nu sunt necesare precautiile speciale sau izolarea pacientilor, deoarece virusul se gaseste frecvent in saliva persoanelor sanatoase. De fapt, numeroase persoane in stare de sanatate pot transmite in mod intermitent virusul pe toata durata vietii. Din acest motiv, transmiterea virusului este aproape imposibil de prevenit.

Factori de risc

  • varsta: adolescentii si tinerii adulti
  • transfuziile de sange
  • persoanele cu sistem imunitar slabit – bolnavii de SIDA, persoanele care urmeaza un tratament de prevenire a rejetului dupa un transplant. 


feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou