Fara fata, fara miros, fara gust…

Sexperiente

Fara fata, fara miros, fara gust…

Un personaj monden al Bucureştilor, bărbat bine, dorit şi adulat de multe femei frumoase, mi-a mărturisit acum ceva timp că ştie toţi bărbaţii pe care i-a iubit. Femeilor le mai ştie doar mirosul, câteva gesturi şi cam atât. Fără nume, fără faţă şi fără detalii fierbinţi.

M-am simţit rănită. OK. Tipul poate e mai gay decât hetero. Dar mi-e greu să cred că n-a întalnit nici măcar o femeie care să-l subjuge. Care să nu i se ofere perfect, pasional, fierbinte. Care să nu-l fi făcut să urle şi să o dorească din nou. L-am rugat să-mi scrie despre ultima femeie din patul său. De sâmbăta trecută…

“Din nou aici. Diafragma îmi face tuz-tuz-tuz. Am o relaţie kinky cu muzica asta. Mi-e greaţă de câte ori o ascult mai mult de 2 ore, dar e ca leşinul de plăcere. E starea în care mă recunosc. Lehamite şi “mai vreau”. De-a valma. O văd pe Raluca. Vulgară, obosită, agresivă şi timidă. De-a valma. Şi Mircea. Dezinhibat, artificial, agitat şi conştient de fiecare mişcare din jurul său. Tot de-a valma.

“Bună seara. E loc aici lângă dumneavoastră?” Mă întorc şi o văd. Fragmentar, stroboscopic. O cheamă Ada. Se aşază foarte aproape de mine. Îi simt mirosul. Mult parfum. O văd mai bine în lumina separeului. Tânără, proaspătă, frumoasă. Atletică şi uşor stridentă. Are în mână un pahar cu o băutură colorată violent. “E Campari Orange. Îmi place mult cocktail-ul ăsta pentru că nu e scump, trag de el o seară întreagă.”

“E sinceră papuşa”, îmi zic. “Am intrat moca. Mi-am tras-o cu John de la intrare şi m-a ţinut minte. Nici n-avea cum să mă uite”. Mă priveşte cu subînţeles. Felul în care mimează cinismul mă emoţionează.



feedback
Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum



Ti-ai uitat parola ?
Inregistreaza un user nou