Avortul… la masculin

Soranus, un medic grec, sugera in lucrarea sa Gynaecology ca femeile care doresc sa intrerupa sarcina sa apeleze la exercitii fizice energice, sa care obiecte grele si la calarie. Mai prescria si o serie de bai cu adaosuri herbale, de asemenea era impotriva intreruperii de sarcina cu ajutorul obiectelor ascutite datorita riscului de perforare a organelor. genitale. Grecii foloseau diverse ierburi pentru a provoca avortul, dar aceasta procedura nu era 100% eficienta si de regula avea niste efecte secundare destul de serioase.

In timpul perioadei medievale, medicii islamici au strans informatii detaliate despre metodele de controlare a nasterilor, comentand eficienta si prevalenta lor. Acestea au aparut in enciclopediile medicale ale vremii, cum ar fi in Canonul Medicinei (1025) al lui Aviccena care descria 20 de metode si in Hawi (secolul 10) al lui Muhammad ibn Zakariya ae-Razi, care descria 176 de metode de avortare. Acest lucru nu a fost intalnit in medicina europeana decat odata cu secolul al XIX-lea.

Desi erau interzise in tarile civilizate, cum ar fi Anglia si America, avortul a fost practic in continuare. De abia in secolul al XX-lea Uniunea Sovietica (1919), Islanda (1935) si Suedia (1938) au fost printre primele tari care au legalizat anumite forme de avort sau pe toate. In 1935 in Germania nazista, a fost data o lege care permite avorturile in cazurile ce implica o genealogie nesanatoasa, in timp ce femeile considerate ariene aveau interdictie.

"Avortul la barbati" nu este doar o sintagma, care deschide discutia desprea reactia barbatilor in situatia in care partenera lor este nevoita sa faca un avort. Cuvantul "avort" vine de la "aboriri", care in latina inseamna "a face sa dispara". Avortul este o metoda contraceptiva retroactiva, adica o interventie realizata dupa ce s-a produs fecundarea si sarcina s-a fixat pe peretele uterului.

Din momentul in care un barbat devine constient de o sarcina, incepe stabilirea unei legaturi emotionale intre acesta si fetus, legatura care va ramane chiar daca sarcina se va sfarsi printr-un avort spontan, un avort provocat sau printr-o nastere normala. A spune despre un barbat ca acesta nu ar trebui sa iubeasca, sa planga dupa, sau ca nu ar trebui sa aiba niciun drept legal asupra propriului sange, carne din carnea sa – a noii fiinte umane a carei zestre genetica este pe jumatate a tatalui – este ilogic. Barbatii ar trebui sa aiba dreptul legal de a lua parte in cazul unui avort, la fel ca si in cazul nasterii unui bebelus, a adoptiei sau a deciderii dreptului de custodie.

Psihologul Vincent Rue, directorul Institutului pentru Cercetarea Avortului si Asistentei post-avort, ii indeamna pe barbati sa nu mai fie "suferinzi in tacere", si sa nu mai pretinda ca avortul nu i-a afectat cu nimic.

Doctorul Rue le sugereaza sa faca urmatorii pasi:

1. Faceti-va cunoscute sentimentele;
2. Permiteti-va sa jeliti moartea copilului;
3. Vorbiti cu alte persoane despre sentimentele avute, astfel exteriorizand parerea de rau si vina;
4. Iertati-va pe voi insiva si pe ceilalti.

Cei care trebuie sa decida asupra oportunitatii avortului sunt cei doi parteneri. Daca au facut dragoste pentru a procrea, avortul este necesar numai daca viata mamei sau a viitorului copil sunt in pericol. Daca au facut dragoste pentru a-si implini iubirea, avortul poate fi necesar cam in aceleasi conditii.

Daca au facut dragoste/sex pentru placere, atunci ea va face un avort de teama ca vietile lor vor fi legate fara sa-si doreasca acest lucru. Cele mai folosite pretexte sunt: "e prea devreme", "nu sunt pregatita", "n-am cum sa-l cresc", "mi-e groaza".

Este foarte important sa examinati impreuna aspectele morale si spirituale ale acestei optiuni, inainte de a face o astfel de alegere!