There’s a new man in town

Consumul global a dus însă la plăsmuirea unui nou model, rod al imaginarului colectiv, preocupat de evoluţia urbanului, de minimalism şi monocromatism în spaţiul casnic, de utilizarea mărcilor recunoscute datorită renumelui şi uzantei urbane: TIPUL METROSEXUAL.     
      
Creaţia publicitară a început să speculeze imaginea metrosexuală, introducând un nou estetism masculin: un Apollo ce afişează o sexualitate complet egocentrică, tulburătoare prin ambivalenţă, manifestând o obsesie corporala şi adept al esteticii.  

Încă din Antichitate se insista pe opoziţia sexuală. Pentru Aristotel, de exemplu, lucrurile erau clare ca lumina zilei: un sex este puternic, iar celălalt slab. Unul poate fi prudent, iar celălalt curajos. Unul poate pleca în lume şi acumula averi, iar celălalt poate rămâne acasă pentru a avea grijă de ele.

Modelul metrosexual reuşeşte să răstoarne ordinea. Înconjurat tot timpul de femei, el nu se simte atras de vreuna aşa că toată lumea îi speculează sexualitatea. Noul animal de metropola ştie că arată irezistibil în roz, purpuriu şi verde crud. Jeanş-ii nu sunt niciodată prea strâmţi sau cu talia suficient de joasă iar luciul de buze şi nemuritorul eyeliner nu-i sunt străine…    
  
În mod clar linia de diferenţiere dintre sexe nu mai e atât de evidentă. Bărbaţii devin din ce în ce mai obsedaţi de imaginea corporală, vădesc o apetenţă incredibilă pentru cumpărături, devin interesaţi de imprimeuri florale, cămăşi transparente, tricouri cu paiete, pandantive şi cerceluşi….E posibil oare ca femeile, în lupta neobosită şi obstinată pentru egalitate între sexe să-şi fi demasculinizat masculii?

Istoricii culturilor şi ai mentalităţilor sunt de părere că acest concept al ambivalenţei ne face contemporani cu Evul Mediu. În secolul al XVI-lea, "efeminarea" a fost înţeleasă ca o instabilitate a bărbaţilor, care, prin devotament excesiv faţă de femei, au devenit asemenea acestora.

În faţa sociabilităţii heterosexuale, trupurile s-au desprins din ancora lor sexuală. Se credea că a petrece prea mult timp în compania femeilor sau a fi prea devotaţi faţă de ele poate duce la estomparea sexului. Castaglione afirmă în CARTEA CURTEANULUI că bărbaţii pot dobândi o constituţie blândă şi efeminată prin suprarafinare – ondulându-şi părul, pensându-şi sprâncenele, alintându-se "în toate felurile, precum cele mai desfrânate şi necinstite femei din lume".  

Metrosexualul nu este hetero, homo, bi…Nu-şi asumă nici un fel de identitate sexuală, ci, practic, le incorporează pe toate…nu că ar conta…sexualitatea lui e lipsită de importanţă… Prin urmare, toate femeile ar trebui să-i introducă în lista de prieteni. Sunt de neîntrecut când vine vorba de masajul orgoliului: observă de fiecare dată că te-ai tuns sau tocmai  ţi-ai achiziţionat o pereche de pantofi, au un spectru cromatic de invidiat, înţeleg nevoia excesivă de afecţiune, precum şi pe aceea de a-ţi începe ziua printre "gunoaie feminine": măşti, uleiuri, creme, gomage, pensat, machiat, pomadat….în fine, tot răsfăţul care face de regula inaccesibilă baia pentru vreo două ore dimineaţa – prilej de scandal cotidian cu jumătatea…   

Înţeleg eforturile pe care le faci în fiecare primăvară pentru a scăpa de blestemata de celulită şi de coapsele un pic prea generoase, precum şi accesele de bocit, datorate înfometării. Apreciază perseverenţa cu care alergi în fiecare seară, facând abstracţie de mitocaniile bădăranilor care nu-şi pot opri comentariile referitoare la balansul sânilor în mişcare…În fine, te complimentează de fiecare dată şi te bine-dispun, astfel încât, atunci când te intorci în cuibuşorul conjugal nu-ţi mai vine să-ţi strangulezi jumătatea…

Şi pentru că tot veni vorba de jumătate, în seara asta chiar nu mă pot abţine să nu remarc cât de viril arată în cămaşa ponosită, fără mâneci şi în blugii tociţi de atâta purtat, de pe care însemnul mărcii -garanţia calităţii- a dispărut de mult…