Singura sau singuratica?
Single
„Singuratatea e soarta spiritelor superioare” spunea Schopenhauer. Unii considera ca este adevarat, motivand ca, fiind singur, ai tot timpul din lume pentru meditatie, iar meditatia adevarata nu e chiar la indemana oricui.
Multora le este frica sa stea singuri pentru ca vrand-nevrand sunt confruntati cu imaginea propriului ego. A propriei personalitati. Uneori poate fi o ocazie superba pentru autoanaliza si odihna fizica si psihica.
Perceptia singuratatii e subiectiva. Poti fi inconjurat de oameni, poti interactiona cu ei la nivel fizic si totusi sa te simti foarte singur. Poti fi singur, la propriu si totusi sa nu te simti singur.
Solitudinea asumata este cea care te aduce catre cine esti tu. A sta doar tu cu tine insuti este, pentru unele persoane, chiar un act de curaj. A te vedea exact asa cum esti te poate umple de fericire sau dimpotriva. A cunoaste ceea ce esti, cu bune si mai putin bune, inseamna a invata sa te accepti.
Singuratatea impusa de altii este foarte dureroasa… singuratatea auto impusa este o forma de purificare. Sunt putini aceia langa care nu te simti singur, dar cel mai greu este sa fii singur langa omul pe care il iubesti. Atunci ajungi sa spui ca mai bine singura decat singura in doi.
In timp ce multe dintre noi aleg sa se sacrifice intr-o relatie fara viitor, o femeie independenta stie ca singuratatea este un lux pe care de cele mai multe ori nu trebuie sa ti-l refuzi. Sunt nenumarate lucrurile pe care le putem face singure, lucruri pe care le avem langa noi, dar de care nu stim sa ne bucuram. De multe ori solitudinea ne aduce implinire prin inspiratie, ne aduce eliberare de orice distrageri/preocupari si ne alimenteaza trupul si mintea.
Femeile “single” isi conduc viata singure si acest fapt le da incredere si le creste stima de sine. Singuratatea nu este o eticheta, ci o optiune liber asumata. In momentul in care se transforma din atu in dezavantaj, ea trebuie reanalizata, ca orice alegere care devine depasita.
