Singura sau singuratica?
Single
„Singuratatea e soarta spiritelor superioare” spunea Schopenhauer. Unii considera ca este adevarat, motivand ca, fiind singur, ai tot timpul din lume pentru meditatie, iar meditatia adevarata nu e chiar la indemana oricui.
Altii sunt de parere ca singuratatea este unul dintre cele mai grele lucruri, si nu pentru ca ne priveaza de prezenta celorlalti, ci pentru ca ne pune fata in fata cu realitatea si mai mult decat atat, ne obliga sa o acceptam.
Singuratatea/retragerea din lume este buna din cand in cand. Iti da prilejul sa te auto-evaluezi, sa te rogi, sa fii cu Dumnezeu, sa te ridici, sa te reinoiesti.
Exista persoane singuratice prin definitie. Aceste persoane asocieza singuratatea cu unul dintre cele mai sublime sentimente.. le place sa stea singure, fara sa le pese de nimeni si de nimic, doar ele cu ele.
De multe ori, singuratatea are si ea rolul ei. Poate ca fiecare om ar trebui sa-si petreaca din cand in cand macar cateva clipe singur cu propriile ganduri si sentimente, asta neinsemnand a se izola prea mult timp.
Ai nevoie de singuratate, astfel iti poti aseza gandurile, cu conditia sa nu devina o placere pentru tine… Dar daca amintirile tale sunt infinit mai frumoase decat vorbele pe care ar trebui sa le spui doar asa, ca sa fii "in randul lumii", atunci singuratatea devine voluptoasa. Ea este un mod terapeutic de a-ti (re)gasi echilibrul interior, de a-ti evalua scara de valori.
Pentru multi, satui de minciuni si falsitati, izolarea este o binecuvintare pe care societatea moderna a transformat-o in ceva extrem de pretios.
