Sa simulam sau sa fim singure?
Single
“Femeile simuleaza orgasmul, iar barbatii o relatie intreaga” este o fraza des intalnita. Insa pana la urma femeile si barbatii sunt complementari. Nu detine nimeni suprematia absoluta, nu sunt corecte replicile de genul “femeile sunt…” sau “barbatii sunt…”, ci exista oameni si oameni.
Asa cum barbatii sunt capabili sa simuleze o relatie, din motive gen obisnuinta, la fel de bine si femeile pot simula o relatie, de multe ori din teama de a fi singure.
Cu toate ca simularea atrage dupa sine frustrarea si nu poti simula la nesfarsit, totusi, de multe ori ne complacem in aceasta situatie.
Obisnuinta
Din obisnuinta facem anumite lucruri desi stim ca nu ne aduc nimic bun, de exemplu stam alaturi de o persoana care nu ne merita sau pe care nu o meritam, dar ne-am obisnuit sa o stim acolo. De multe ori obisnuinta inseamna dependenta si este ingrozitor sa fim dependenti de ceva sau de cineva.
Din obisnuinta salutam oamenii, si asta este un lucru bun, din obisnuinta strangem masa unde am mancat, si asta este un lucru bun… Obisnuinta ajuta ca multe lucruri sa fie facute mai usor, fara stresul unui nou inceput. Obisnuinta atenueaza suferinta unei despartiri, a unei nenorociri, ne ajuta sa acceptam in viata ceea ce este iremediabil.
Obisnuinta de a ne complace intr-o relatie impreuneaza comoditatea cu lipsa curajului de a actiona spre schimbare. Ea este buna pentru actiunile de rutina, care altfel ne-ar consuma timpul si energia, insa a ajunge sa simulam o relatie din obisnuinta nu va aduce niciodata ceva bun.
Pentru unele cupluri, dragostea dureaza tot restul vietii, dar exista si cazuri pentru care, in timp, dragostea isi pierde din intensitate si se transforma in obisnuinta. Ea apare in momentul in care uitam sa ne mai dedicam timp unul altuia, uitam sa ne mai alintam, sa ne iubim, relatia transformandu-se in rutina.
Teama de singuratate
Din teama de singuratate acceptam relatii in care nu credem de la bun inceput, dar care ni se par cu mult mai bune decat nimic. Apoi, cand singuratatea in doi pune stapanire pe noi si ne ravaseste, alegem sa plecam si sa infruntam singuratatea dintai, aceea onesta, in care dormim singure, dar avem in suflet o speranta.
Fie ca recunoastem, fie ca nu, uram sa fim singure. Avem momente in care ne place sa stam singure, dar sentimentul de singuratate este cu totul altceva. Cand nu avem pe cineva care sa ne astepte seara acasa sau care sa ne sarute de noapte buna, nu avem cum sa nu ne simtim triste.
Majoritatea punem un pret mult prea mare pe ceea ce gandesc cei din jurul nostru. Asadar, continuam sa ramanem ancorate intr-o relatie, doar pentru ca familia sau prietenii il plac foarte mult pe EL.
Indiferent de cat de singure ne simtim, trebuie sa constientizam faptul ca meritam sa fim pe deplin fericite!
