Sa iti spui sau nu varsta?

 ”Acum, cat mai sunt inca la tinerete!” isi spune fiecare, cautand sa obtina cat mai multe confirmari din afara. Cu totii avem nevoie de confirmarile faptului ca existam si ca facem bine ceea ce facem, ca suntem performanti, frumosi, importanti si necesari. Nu este suficient sa stii si sa simti ca ai anumite calitati. Ai nevoie ca acest lucru sa iti fie si oglindit de cei din jurul tau. Altfel, iti scade increderea in sine, apare sentimentul de gol interior, de inutilitate si se poate instala depresia.

Problemele pe care ni le ridicam atunci cand ne apropiem de “o anumita varsta” apar de fapt pentru ca unele deziderate pe care ni le-am programat dinainte (unele sunt din tinerete si adolescenta, dar pot fi formulate chiar din copilarie, de catre parinti) nu au fost implinite pana la un deadline stabilit inca de atunci. Iar limitele in timp sunt, de cele mai multe ori, conforme cu asteptarile promovate in societatea in care traim.

Adica, daca in alte secole erai considerata fata batrana la 20 de ani, iar pe vremea bunicii 25 era varsta la care era musai sa fii deja la casa ta si cu vreo doi copii, acum este linistitor sa ai o cariera pana la 25, iar copiii pot veni chiar spre 30, poate chiar 35 de ani.

Cei din jurul nostru se asteapta la un anumit comportament din partea noastra, in functie de cati ani avem. Tocmai de aceea, uneori, ascunderea acestora nu este o dovada de nesinceritate, ci mai degraba un mod de a ne proteja de presiunile culturale si sociale din jur.

Conform unui sondaj, femeile se simt excelent la varsta de 31 de ani. Atunci ating maximum de frumusete, dar si de incredere in fortele proprii. Doua treimi dintre femei considera ca frumusetea vine o data cu varsta, in timp ce jumatate dintre ele au declarat ca se simt nesigure o data cu trecerea timpului. Concluzia studiului este ca frumusetea reprezinta o combinatie de atuuri fizice, incredere de sine si un stil individual bine conturat.